Tabere copii- Himalaya Adventure

www.blog.himalayaadventure.ro

2010-06-16T07:16:00.000-07:00

NE-am mutat pe www.blog.himalayaadventure.ro .
Aici veti gasi mai multe articole, inclusiv cele de pe acest blog, pareri despre ture pline de aventura, tabere de copii si teambuildinguri organizate de noi.

ne-am mutat!!!

2010-06-13T03:52:00.001-07:00

ne-am mutat la :
http://blog.himalayaadventure.ro/

antrenamentul copiilor la mountainbike

2010-06-01T02:46:00.000-07:00

Iata ce-a iesit din tura pentru copii de weekendul asta :)
Filmuletzul il puteti vedea AICI

Tabere de vara la munte pentru copii

2010-05-14T13:44:00.000-07:00

Vacanta se apropie !!!!!!!!
Iata ca mai avem o luna pana la mult asteptata vacanta si desi suntem pe ultima suta de metri cu inscrierile in tabere. Asa ca, stimati parinti si copii, daca inca nu v-ati inscris, apasati AICI ca sa vedeti ce-am pregatit pentru voi si sunati cat mai repede la 0722474317 (Luciana Neacsu) sau 0722619099 (Ovidiu Iancu).

Va asteptam:)

ce facem vara aceasta?

2010-03-11T09:00:00.001-08:00

Pentru ca nu mai avem rabdare sa asteptam vacanta, am pregatit pentru copiii dumneastra atat programul de PRIMAVARA cu ceva tabere de schi si nu numai(avem zapada din plin si inca mai ninge, fapt ce ne bucura din plin) , cat si programul de VARA, pentru care lista de inscrieri este deja deschisa.

Si ca sa nu uitati sa va bucurati, sa va relaxati si sa ramaneti tineri, am pregatit de data aceasta AVENTURA pentru voi, asadar in exclusivitate - programe pentru mamici, tatici, nasi, cumnate, cumnati, etc, si pentru prietenii lor.

In speranta ca programele noastre va sunt pe plac, va asteptam sa fugim impreuna din Bucuresti:)

concurs freeride Black Crows

2010-03-11T08:54:00.001-08:00

Sinaia, Calugarul (Zade), fiecare isi alege linia si ii da cat mai tare la vale. Atmosfera foarte prietenoasa, oameni faini, au venit si din Bistrita participanti - unii din ei chiar se dadeau bine, mai multe pe site-ul organizatorilor.

REzultatele au stat cam asa:
Baieti:
Locul 1 – Catalin Gheorghe Nataras
Locul 2 – Vali Dobre
Locul 3 – Mario Miniusi
Fete:
Locul 1 – Luciana Neacsu
Locul 2 – Ada Sarbu Lefavrais
Locul 3 – Cristina Fagaras
Premii speciale:
“Cel mai congelat arbitru” – Viorel Corbu
“Tanara Speranta” – Andrei Serban
“Sarituri fara numar” – Sabin Sasu
“Cea mai dura cazatura” – Flavius Pancescu

s-a marit vacanta :)

2009-11-24T05:47:00.000-08:00

S-a decis! Avem mai multa vacanta pentru copii. Vacanta se ia oficial cu o saptamana mai devreme, adica perioada libera incepe de pe 12 decembrie.
Cu aceasta ocazie va anuntam ca Austria-Flachau are deja partia pregatita si ii asteapta pe cei inscrisi in perioada 15-23decembrie(integral in vacanta) sa se bucure de muuulti kilometri de zapada si de conditii excelente. II sfatuim pe cei ce nu au mai prins nici un loc in tabara din Austria februarie sa nu treaca cu vederea aceasta perioada(15-23decembrie) care mai are deocamdata inca 2 locuri disponibile (cazare 6 nopti, 3 mese/zi, skipass, transport dus-intors, instructor ski, 710euro).

Si daca tot vine vacanta mai devreme, venim cu inca o tabara pentru luna decembrie.
Perioada noua este : 12-17decembrie 2009 (cazare Casa Florilor, 3 mese/zi+gustari, lectii schi, supraveghere permanenta, transport dus-intors cu trenul rapid, trasnportul bagajelor si echipamentelor cu microbuzul nostru, activitati extra schi, jocuri, concursuri, premii , pret =1020ron).

Va asteptam,
Echipa Himalaya Adventure
www.himalayaadventure.ro
outdoor@himalayaadventure.ro
0722474317 (Luciana Neacsu)/ 0722619099 (Ovidiu Iancu)

din tabara

2009-10-30T03:03:00.001-07:00

in tabara

2009-10-30T02:55:00.000-07:00

NU m-as fi trezit daca nu auzeau ca se darama casa. La 6:30 toti piticii alergau dezbracati tipand "ningeeee ,azi mergem la schiiii".

program tabere de schi

2009-10-20T03:52:00.000-07:00

Va anuntam ca locurile in taberele de schi sunt limitate! (2 perioade sunt deja ocupate)
De aceea inscrierea , in cazul in care doriti acest lucru, ar tebui facuta cat mai repede, telefonic sau pe mail.
Va reamintim oferta noastra:
Programe scolari
Programe prescolari
Tabere de toamna

POZE DIN TABERELE NOASTRE PUTETI GASI AICI! http://picasaweb.google.com/neacsu.luciana Mai multe informatii pe www.himalayaadventure.ro sau la 0722474317(Luciana Neacsu)/ 0722619099(Ovidiu Iancu)

PRESCOLARI (3-7ANI)	LOCATIA	PRET (ron)
11-16 ianuarie	-cazare la Azuga -se schiaza la Azuga, Sinaia, Predeal	1020
18-23 ianuarie
8-13 februarie
15-20 februarie
29februarie-6 martie
6-11 aprilie	- cazare la Cabana Miorita (Sinaia) - se schiaza la Sinaia

SCOLARI(7-18ANI)	PRET (ron)	LOCATIA
18-23 decembrie	1020	-cazare la Azuga -se schiaza la Azuga, Sinaia, Predeal
3- 9 ianuarie	1140
24- 30 ianuarie	1140
31ianuarie- 6 februarie	1140
6-11 aprilie	1020	- cazare la Cabana Miorita (Sinaia) - se schiaza la Sinaia
15-23 decembrie (Flachau) AUSTRIA	710 euro	Se asigura: -transport din Bucuresti/inapoi -skipass -cazare, masa -instructori schi -asistenta permanenta
30 ianuarie- 7 februarie (Nassfeld) AUSTRIA	730 euro
5-13 aprilie (Hintertux) AUSTRIA	700 euro

Va asteptam :) Echipa Himalaya Adventure

Colegiul Vianu la iarba verde

2009-10-20T03:28:00.000-07:00

feedback:
un weekend destul de solicitant, 25 participanti activi si hiperactivi:)

Am avut de aface cu participanti deosebit de inteligenti (olimpici nationali si internationali), extraordinar de receptivi, insa cu o slaba spre foarte slaba pregatire fizica. As putea spune ca aceasta conditie fizica este o caracteristica a intregii generatii care, spre surprinderea mea, are la scoala sportul ca si materie facultativa.
Te gandesti ca nu-i cine stie ce o ora de sport pe saptamana, totusi sunt de parere ca ora aia ii poate ajuta pe acesti copii sa calce, sa faca genuflexiuni, sa alerge - "chestii" pe care elevii de azi nu le cunosc, ciudat, nu?!

uite si cateva poze: http://picasaweb.google.ro/neacsu.luciana/ColegiulVianuLaIarbaVerde#

program de toamna

2009-10-19T20:18:00.000-07:00

Se apropie taberele de toamna.
25-31octombrie si 1-7 noimebrie
2 perioade destinate celor mici: catarat, tiroliana, jocuri de echipa, tir cu arcul, orientare, drumetii, concursuri, premii, foc de tabara.

Va asteptam :)
Mai multe detalii aici: http://www.himalayaadventure.ro/romana/tabere-copii/categorii/noutati
sau la 0722474317/0722619099

tabere de schi

2009-10-08T02:31:00.000-07:00

Varsta: 3-7 ani(prescolari)/ 7-18 ani(scolari)
Oferta cuprinde:
• Cazare , 3 mese/zi, transport dus-intors (Bucuresti-Azuga/Sinaia, Azuga/Sinaia- Bucuresti)
• Asistenta permanenta
• Cursuri de schi/ snowboard 5-6 ore/zi (in functie de varsta si pregatire)
• Jocuri si concursuri indoor si outdoor care urmaresc dezvoltarea inventivitatii, spiritului de echipa si relatiile interumane
• Notiuni de pregatire pentru munte in perioada iernii
• Cd cu poze din timpul taberei+diploma de participare la cursul de schi
• “Ganduri in jurnal” despre tabara
• Concurs de schi (la sfarsitul taberei) cu premii
• Seara festiva cu proiectie foto si video din timpul taberei
• cazarea se va face la Azuga – Vila Florilor (www.casaflorilor.ro)
Observatii:
! Taberele se adreseaza oricarui copil, indiferent de experienta sau aptitudinile lui fizice
! Participantii vor fi impartiti in grupe in functie de nivelul lor de schi
! Grupele de schi vor fi formate din 5- 6 copii
! Oferta nu include transportul pe cablu si inchirierea echipamentului
! Cazarea se face la Azuga- Vila Florilor (3*)
MODALITATI DE INSCRIERE:
-se da un telefon la 0722474317 sau 0722619099 pentru a obtine informatii suplimentare
- se trimite un mail cu datele copilului (varsta,nume)+ datele de contact(telefon,persoana de contact)+perioada rezervata
- se achita un avans de 30% din valoarea taberei la subsolul magazinului Himalaya (calea Mosilor, nr 27) sau in contul pe care il veti primi telefonic
-inscrierea se face cu cel putin 1 luna inainte de tabara aleasa!!!

SCOLARI(7-18ANI)	PRET (ron)	LOCATIA
18-23 decembrie	1020	-cazare la Azuga -se schiaza la Azuga, Sinaia, Predeal
3- 9 ianuarie	1140
24- 30 ianuarie	1140
31ianuarie- 6 februarie	1140
6-11 aprilie	1020	- cazare la Cabana Miorita (Sinaia) - se schiaza la Sinaia
15-23 decembrie (Flachau) AUSTRIA	710 euro	Se asigura: -transport din Bucuresti/inapoi -skipass -cazare, masa -instructori schi -asistenta permanenta
30 ianuarie- 7 februarie (Nassfeld) AUSTRIA	730 euro
5-13 aprilie (Hintertux) AUSTRIA	700 euro

PRESCOLARI (3-7ANI)	LOCATIA	PRET (ron)
11-16 ianuarie	-cazare la Azuga -se schiaza la Azuga, Sinaia, Predeal	1020
18-23 ianuarie
8-13 februarie
15-20 februarie
29februarie-6 martie
6-11 aprilie	- cazare la Cabana Miorita (Sinaia) - se schiaza la Sinaia

POZE DIN TABERELE NOASTRE PUTETI GASI AICI! http://picasaweb.google.com/neacsu.luciana
Mai multe informatii pe www.himalayaadventure.ro sau la 0722474317(Luciana Neacsu)/ 0722619099(Ovidiu Iancu)

retezat- by Eugen

2009-09-14T16:41:00.000-07:00

Jurnalul taberei Himalaya Adventure

Retezat 10.08 – 15.08.2009
by EUGEN HALCA (DE 3 ORI PARTICIPANT LA TABARA RETEZAT

10 August ora 7:00.
O dimineata insorita si normala de luni in Bucuresti: Lumea venita de la mare sau de la munte relaxati isi consuma toata buna dispozitia in traficul capitalei. Muzica ambientala nu se compara cu cele din alte capitale unde pasarele iti deschid ochii si urechile: Claxoane, nervii intansi la maxim, fum* etc. Stiti voi mai bine.
Insa destinul a 20 de copiii era pe cale sa se scimbe.

10 August ora 7:30
Parcarea Himalaya era dominata de entuziasmul si de fericirea copiilor ce erau pe cale sa plece intr-una dintre cele mai frumoase tabere la care putea lua parte. Sa-I enumeram in ordinea gradului ce-l detineau:

1.Eu(Eugen) 2.Mircea(Dalai Lama) 3.Vlad Tasca 4.Radu Tasca(Profi). 5.Liza si Georgi 6.Deea 7.Ruxi 8.Ilinca 9.Iulia(Pink Floyd) 10.Zegri 11.Toma Garofil 12.Vladutz(chitaristu`) 13.Andra mica 14.Andra mare 15.Oana 16.David(cel mai mic)
17.Damian(Andrei)18.Tudorica 19.Sara 20.Wolfskin (Petru)

Si de ce nu putem enumera si pe instructori:
1.Luciana 2.Dani(babyface killer) 3.Iusti(stii tu cine) 4.Tibi(lumberjack) 5.Marian(Sf.Maria) 6.Doamna Rodica(bucatarul alpin) 7.Costin(barba lunga).

3 dube de mascati erau parcate. Acestea urmau sa fie dubele ce ne transportau pana in Poiana Pelegii. Drumul a fost unul lung si foarte obositor, dar noroc cu benzinariile ca ne mai alinau durerile provocate de pozitile incomode din duba.
Ajungand la barajul de pe Jiu, un sentiment de groaza ma coplesea: faptul ca as putea cobora din duba si sa merg pe jos 16 km, cum s-a intamplat anul trecut unde deabia la ora 1 dimineata am reusit sa instalam corturile.Insa nu s-a intamplat asa. Poiana era destul de plina de turisti straini, ce erau destul de fermecati de peisajele pitoresti.
Seara am mancat si am jucat putin fotbal. Ne pastram fortele pentru zilele urmatoare.

11 August ora 8:30
O zi insorita, insotita de razele soarelui ne invadau corturile, prevestind o zi plina de farmec si de fericire. Doamna Rodica ne-a intampinat cu multe bunatati ce au fost servite fara nici un regret de copiii ce tocmai fusesera dupa apa, la masina pentru mancare sau de cei carora le-a sunat tigaia in cap(cum am fost eu,Mircea etc.)
Dupa masa, Luciana dadea ordine la toti copiii din tabara sa-si pregateasca rucsacul: apa, sosete, tricou de schimb, frontala, polartec si geaca de ploaie. Prima zi a insemnat cea mai grea deoarece am fost cu totii impreuna si nefiind pregatiti total fizic si phsihic, ne-am miscat extrem de greu. Insa superbele lacuri glaciare, caii salbatici ce isi fluturau coamele in bataia vantului si suprematia muntilor ne-au mai facut sa uitam de aceasta povara.Vazandu-ne ajunsi la lacul Bucura(cel mai mare lac glaciar din Romania, 10 ha) cu totii am crezut ca este sfarsitul primei zile. Insa excursia noastra a durat pana in curmatura Bucurei unde am trimis mesaje catre cei dragi cu scopul de a-i linisti. Drumul de intoarcere a fost o simpla formalitate.Seara dupe am mancat bine , am incis un fotbal de neuitat alaturi de fete. Seara, maestrul dirijor, Costin barba lunga din Tibet alaturi de maistrul junior Vladutz ne-au incantat auzurile cu cantece scoase din sacu lmagic de cantece. A fost o noapte frumoasa dar in acelasi timp ploioasa

12 August ora 9:30
Dupa un mic dejun copios servit intr-o mahmureala cauzata de efortul depus de ieri, am fost impartit in 3 grupe. Primele 2 grupe au urmat
Un traseu destul de greu: plecare din poiana plegii, se ajunge la lacul Peleaga unde am facut un popas mai lung unde ne-am odihnit dupa ascensiunea noroioasa. Ajungand in saua Pelegii, Luciana ne-a luat interviu la totii copiii din grupa cu scopul de a ne smulge cateva impresii despre privelisti, vreme etc. Chiar in momentul in care ne pregateam sa cucerim vf. Peleaga( cel mai mare din Retezat, 2509 m.) , ne-a izbit un ant rce, chiar geros ce se asemana cu cel de pe Molltaler Gletcher(Austria). Insa am ajuns pe vf. Peleaga, unde am savurat din delicatesele de care dispuneam: rosii,Silvana, Hochland niste conserve parka si desert: napolitane facute praf. Am continuat drumul pana la lacul Bucura. De acolo am ajuns fara probleme in tabara. O

13 August ora 9:00
Dupa o tura lunga si istovitoare, alimentata de oboseala de a tipa la unii din tabara, a venit in sfarsit ziua noastra libera. Pornind spre “laguna albastra”, fericirea si entusziasmul se putea citi pe fata tuturor. O zi insorita, numai buna de a fi sarbatorita cu o balaceala. Ajungand acolo, numai cativa au avut taria de a intra in apa rece de iti clantaneau pana si ultimele oscioare. Am degerat ca un salbatic.Cu totii pentru ca zeul soare nu tinea cu noi. Dupa ce ne-am potolit setea de balaceala, cativa dintre noi au fost la cules de mure. Haine murdare, maini manjite, transpiratia sudata pe tricou, asa aratau copiii culegatori. Ajungand la corturi mancarea ne-a fost inca odata servita excelenta de catre doamna Rodica(bucatarul alpin). Somnul a fost doar o continuare a activitatilor noastre din aceasta zi.

14 August ora 8:00
In sfarsit, dupa 5 zile de suferinta psihica si fizica, venise si ultima zi
ce aducea cel mai greu traseu. Acestea cuprindea urmatorul traseu:
Am plecat plin de merinde si apa din poiana spre lacul Bucura. De acolo am facut stanga iar dupa un urcus am ajuns la lacul Agatat. De acolo am ajuns practic ca intr-o oala inconjurati de suprematia muntilor.Dupa alte 2 ore am ajuns in saua Vf.Retezat unde ne-a prins o ploaie teribila cu tunete si fulgere, ce ne-a determinat sa ne oprim si sa nu mai continuam drumul deoarece exista riscul sa se termine rau pentru toti. Drumul de intoarcere a fost unul foarte frumos deoaarece cu totii am gasit cate un subiect de discutie asa incat timpul trecea mai repede. Ajunsi la corturi, mancarea ne-a fost servita excellent din nou dupa care cu totii ne-am exprimat parerea despre tabara.A mea a sunat asa: O tabara excelent pregatita din toate punctele de vedere, cu instructori deschisi , copiii ce au stiut sa se comporte, au stiut sa munceasca si sa asculte, iar traseele au fost gandite excelent pentru toate categoriile de varsta.
Asa s-a mai terminat un nou episod din seria Retezat. Poate cel mai interesant din toate pana acum
Show must go on!

Halca Eugen-Andrei
De 3 ori participant in tabara Retezat

FILMUL PE : http://www.youtube.com/watch?v=bSzxUy2MNiw

ecologizare Valea Azugii

2009-09-07T06:10:00.000-07:00

De cate ori nu ne-am minunat de cat de frumos este la munte....aer curat, culori vii, liniste....pacat ca e cam murdar:( Putem schimba ceva??? Ii asteptam pe altii sa ne schimbe peisajul, cam asta este concluzia in cele mai multe din cazuri (de ce nu strange primaria, de ce arunca ceilalti, etc). Cine poate schimba mentalitatea atator romani? Cum se poate transforma un peisaj murdar in unul curat peste noapte?

Ne-am pus aceste intrebari si am ajuns la concluzia ca nimic nu se poate schimba radical de pe o zi pe cealalta, dar exista o solutie salvatoare pentru urmatoarea generatie - o campanie de informare si educare a celor mici ne poate tranforma peisajul peste cativa ani. Am initiat o actiune de ecologizare a Vaii Azugii in perioada 4-6 septembrie 2009, care a presupus informarea copiilor despre colectarea selectiva a gunoaielor si curatarea zonei pana la pastravaria din Azuga. Bineinteles ca activitatea nu a fost deloc usoara nici pentru ei (expresii ca "scarbos" si "m-am plictisit" fiind des intalnite in excursia noastra) , dar nici pentru noi (a trebuit sa-i motivam permanent fiind un pic mai greu pentru ei sa constientizeze ce lucru minunat fac). Nu credem ca ne putem lauda cu mari cantitati de gunoaie stranse, desi am muncit din greu, nu credem ca locurile curatate de noi vor fi la fel de curate si maine, dar speram ca acesti copii care au participat la actiune sa aibe alte valori, sa priveasca altfel aruncatul gunoiului oriunde si oricum, sa informeze la randul lor prieteni,colegi, chiar si parinti.

Multumim "Miscarii de ecologizare" pentru sprijinul acordat (informatii, materiale,premii) , multumim vilei din Azuga "Casa Florilor" (am avut o casa intreaga la dispozitie), multumim Primariei din Azuga (care a adus containere de gunoi selectionat speciale pentru noi) si cel mai important multumim acestor copii care au muncit cot la cot cu noi si ne-au dat o speranta in viitor.

Echipa Himalaya Adventure
PS: poze din activitate puteti vedea pe :http://picasaweb.google.ro/neacsu.luciana/Ecohimalaya02#
filmuletul pe : http://www.youtube.com/watch?v=70s8EPsfyXc

Malin

2009-05-16T02:13:00.000-07:00

Ideea initiala a fost ca aruncam schiurile in debara , scoatem bicicletele, espadrilele , de la Paste incoace nici ca m-am gandit vre un pic ca as mai pune doagele in picioare. Nu stiu ce ata ma trase catre Malin asa ca sambata ne trezim de dimineata (6:30), vorbim cu Ovidiu Palea , il luam de la Premier, radem un pic de el ca era sa-si uite claparii, ne punem la drum spre telecabina. Ajungem in jurul orei 9 la Busteni, dam tot jos din microbuz si constat cu surprindere ca n-am claparii mei, i-am uitat la Predeal:( . Coada destul de mare, cabina inca nu mergea, ne-am urcat in masina si am fugit dupa clapari, in timp ce Ovidiu a ramas sa ne tina rand la coada. In 40 de min suntem inapoi, noroc ca Ovidiu era in fruntea cozii si urcam sus. O gramada de oameni, aprox 70, pe cativa ii stiam, pe cativa nu-i vazusem niciodata sau nu-i vazusem in contextul asta, concursul s-a desfasurat alert, organzarea mi s-a parut destul de buna - a avut loc o sedinta inaintea concursului- au fost specificate regulile si criteriile de arbitraj. Fete n-am prea vazut, poate doar una doua, la final am aflat ca erau mai multe. Dani pleaca inaintea mea, pacalit fiind de mine - din cele 2 perechi de schiuri de offpiste eu le-am ales pe cele mai lungi, mai bune si mai stabile =888, lui revenindu-i pereche aia mai scurta, mai usoara si mai veche=dynastar Legend vechi de 5 ani:D. Am trait si primul concurs la care am fost descalificata pe buna dreptate si singur concurs la care mi-a cazut schiul (asta a fost motivul descalificarii). Si bine zis "mi-a cazut schiul" pentru ca pur si simplu m-a surprins faptul ca la un moment dat eram pe unul singur , pe celalalt l-am zarit un pic mai in deal. Asa ca m-am oprit elegant, mi-am pus schiul la fel de elegant si am pornit agale mai departe cu ceva morcovi ca poate sare din nou. Asa ca am primit o buna lectie despre ce trebuie sa faca un schior inainte sa plece la vale , trebuie sa-si verifice echipamentul si sa se asigure ca ramane cu ambele schiuri in picioare. Asa ca am facut un "caca-maca" de cursa, din cand in cand m-am mai oprit, respectiv de vreo 2 ori.
Am baut 2 beri de nervi la Gura Diham, apoi am plecat la o ciorba si chiar ca am aruncat schiurile, sa nu le mai vad.

sambata - fagaras

2009-05-10T02:12:00.000-07:00

Restantiera fiind la mersul pe bocanti la curs AGMR (am tras chiulul cat am putut in Retezat la acest "sport" preferand schiul in locul bocancului), am plecat la Sambata cu dani, Cristi si Alina. I-am pescuit pe brasoveni de pe drum si ne-am deplasat rapid catre Sambata. Drumul pana la cabana s-a desfasurat intr-o mare graba, terorizati de gandul ca incepe restanta fara noi, ca Nusu se trezeste dimineata si chiar pleaca la 9 in traseu. Apoi ne-am dat seama ca noi suntem "sufletul restantei", adica probabil noi 3 (eu, Cristi si Alina) constituim majoritatea restantierilor. La Sambata constat ca doar eu si Adi Valean avem restanta la mersul pe bocanci, asa ca pornim spre Fereastra Mica, in vreme ce Alina si Cristi merg pe muchia Coman din coltul Balaceanu, iar Dani face o excursie pe muchia Dragusului(in lipsa de coltari). Ne regasim cu totii jos la un pastrav cu mujdei de usturoi si mamaliga :)

POze AICI

uaaa Militia

2009-02-13T14:35:00.001-08:00

Duminica...ultima zi de tabara, ma deplasez intre Predeal si Azuga. Un politist, foarte plictisit probabil, ma trage pe dreapta la postul de control de la iesirea din Predeal. Aveam un bec ars. ii spun ca n-am bagat de seama. Imi comunica ca era datoria mea sa verific starea masinii inainte sa plec de acasa. In timpul acesta pe langa noi trece o duba careia nu-i functiona un far. Ma enervez si-l intreb de ce nu opreste si acea duba care tocmai a trecut, care pe langa faptul ca nu are farurile functionale poate transporta si ceva dubios (de exemplu armelke de la Ciorogarla). Se enerveaza si el si-mi cere actele. Ii dau actele masinii, buletinul meu si carnetul il uitasem intr-o geaca pe cuier la Azuga. Se deplaseaza spre masina si-mi scrie o amenda in valoare de 360 ron.

In aceeasi zi, dupa amiaza, plec din Azuga spre Bucuresti. Imi pun bine actele pe bord (acte masina, buletin, carnet) ca sa nu mai am probleme , ma deplasez usor prin orasul Azuga, apoi Busteni, fiind duminica am de aface cu o coloana de masini. In orasul Busteni imi suna telefonul. Raspund, il pun pe speaker...era parintele unui copil din tabara, ma intreaba cum sa ajunga la vila ca se grabeste tare sa-si ia copilul care are programare nu stiu unde la nu stiu ce ora,etc. II explic, la un moment dat nu o mai aud si pun pentru 2 secunde telefonul la ureche. Dupa aceste 2 sec sunt avertizata de catre un politist pe care nu-l vazusem sa trag pe dreapta. Imi completeaza si acesta o amenda de 120ron. Ii explic ca sunt foarte obosita, ca ma duc acasa cu un microbuz plic de bagajele a 35 de copii care m-au halit o saptamana, ca am mai luat o amenda de 360 ron in aceeasi zi ... nimic...de nemiscat...am comis o mare infractiune.

Iata cum Politia isi face datoria si fiecare fapta este platita.

Simt buzunarul cam gol :)

derdelus:)

2008-12-08T15:02:00.000-08:00

iaca...sunt de gasit pe derdelus:)
http://www.derdelus.ro/2008/11/08/lucianas-bio/

Luciana

predeal

2008-11-27T12:37:00.000-08:00

Duminica la Predeal a fost prima zi de iarna in toata regula – scaunul a mers, schiori au fost , toata lumea s-a bucurat. Stratul de zapada nici mare nici mic, dar ok pentru un inceput de sezon – aprox 40 cm.

Pe partea de jos a Clabucetului (Metereu) tunurile functionau de cateva zile, asadar conditii foarte bune. Respectivele tunuri au mers si duminica in regim foc continuu (temperatura cam -10 grade).

Partia a fost batuta de cu seara, insa, din cauza de strat foarte mic si fara baza solida, in partea de sus a Clabucetului si pe sub telescaun inca mai dadeai de cativa boscheti si rar de pietre. Oricum a fost mai bine decat se astepta toata lumea (unii chiar pariau ca n-or sa dea drumul la telescaun si ca iar ii ia iarna pe nepregatite).

Una peste alta foarte frumos. Ar fi nevoie insa de inca o ninsoare pentru ca zapada sa se pastreze buna de schi pentru weekendul urmator sau de temperaturi scazute in continuare pentru ca tunurile sa suplineasca acea ninsoare.

Pana atunci, tunurile vor fi mutate si in partea de sus a partie, iar partia este batuta in fiecare noapte. Telescaunul functioneaza in fiecare zi a saptamanii. Pe scurt, la Predeal e zapada si e sezon.

Pana pe 1 decembrie nu functioneaza cartele pe puncte, asadar pentru fiecare urcare s-a platit 13 ron. De la 1 decembrie vor putea fi cumparate cartele de o zi cu pretul de 120 ron/ zi/adult si 70 ron/zi/copil. Sa speram ca si Sinaia va functiona dupa aceleasi reguli.

Mai multe poze AICI

Piatra Craiului

2008-11-16T12:34:00.000-08:00

Pai...unde sa mergem???

Sefu' halpinistilor, David in persoana, zise ca se duce in Bucegi, poate pe seaca dintre Clai, poate prin alte parti. Pai...n-as merge in Bucegi, parca as merge in Crai, ca demult nu mai am mers si vremea e frumoasa. Zis si facut, ne trezim de dimineata( eu, Dani si Costin), ne ducem la Plaiul Foii si ne relaxam la o cafelutza, afara cam frigut. Ne gandim sa mergem pe un traseu nu prea lung ca urma sa plec la Bucuresti, asa ca hotaram Braul de Mijloc. Urcam pana la Termopile, pe Muchia Cotofenei, intram pe Braul de Mijloc, coboram pe Anghelide. Foarte frumos, vremea foarte buna, ne-am simtit minunat. Terminam tura cu o ciorbita, plin tare la Plaiul Foii sambata seara, de abia am prins o masuta inghesuita. Weekendul urmator ...speram sa ne prinda la schi:)

Mai multe poze AICI

Azuga - tabara de toamna

2008-11-03T15:20:00.000-08:00

Ca parca uitasem cum e...iata ca se stranse o gasca de tabara, 20 la numar, toti unu si unu :)
Unu cu o durere.... altul cu un dor de mama, de casa, de catel...altul mai simpatic si fara probleme...
Faina vremea, asa ca ne-am plimbat in fiecare zi pe undeva.
Vreo 2 zile prin Cheile Rasnoavei la catarat si tiroliene, una la Parcul de Aventura din Brasov (super distractie pentru copii si nu numai, m-am dat si eu pe traseul rosu si abia abia am reusit sa-l termin), alta la Spumoasa, alta zi am facut jocuri, stafete, picturi, in alta ne-am facut costume si dovleci pentru Haloween.
Iustinica a fost din nou mama tuturor, Ovidiu si cu mine ne-am antrenat psihic pentru taberele de iarna, care se anunta muulte. "ursuletzu' " are si el tabara la Predeal, asa ca seara avem prilej sa ne intalnim si sa ne povestim:) Alica a venit sa ne ajute in ultimele 3 zile si parca timpul a trecut foarte repede:)

Excursie pe doua roti

2008-10-20T10:43:00.001-07:00

Edited by Ovidiu

Ne-am hotarat sa facem o excursie cu copiii de mountain bike in perioada 17-19 octombrie. Zis si facut, am inceput sa sun din lista de adrese si pana in ultimul moment s-au inscris 10 temerari. Asa ca, dupa ce Luciana a carat echipamentul joi, impreuna cu Alica si copiii ne-am urcat voiosi in trenul de 17:30 spre Azuga. M-am bucurat sa-i vad pe cei care s-au adunat si am intrat in atmosfera excursiei. In Azuga ploua in acelasi ritm voios precum plecasem noi din Bucuresti. Am ajuns in vila la Dinu si parca m-am simtit ca in casa noastra de vacanta cu gandul la muntii Baiului si la vremea de sambata.
Asa era vremea sus sambata dimineata, frig dar frumos.
Ar trebui sa nu uit sa va spun ceva ce stim cu totii si ar trebui sa se schimbe.
In Romania toate instalatiile de transport pe cablu de pe munte (gondole, telecabine, etc) sunt mai scumpe decat tot ce este in Austria de exemplu si au o politica de descurajare a turistului.

Ne-au cerut sa platim dublu fiindca aveam bicicletele cu noi. Asa se intampla si iarna cand vin cu renumitele cartele pe puncte in loc de abonamente pe mai multe zile. Instructorii si monitorii platesc aceleasi tarife desi, ei aduc regulat oameni la ski, la mountain bike si pe munte in general. Normal acestia ar trebui sa aibe reduceri de pret .
Sa revenim la tura noastra. Am urcat si ajunsi in creasta am inceput sa ne indreptam usor catre sud vazand Valea Doftanei de o parte si muntii Bucegi de cealalta parte, cu respiratie greoaie bucurandu-ne de fiecare metru parcurs cu gandul la coborarea spre Sinaia. Iesiti din creasta am luat-o pe o poteca mai dificila care intra in poteca cu punct albastru ce duce spre Sinaia. Copiii aici au dat de greu si au inceput sa se rasfire. Dupa o ora de munca am intrat in poteca si totul a revenit la normal. Traseul marcat cu punct albastru a fost de vis. Pamantul era tare iar aderenta era foarte buna. Pe jos era un covor de fruze care a facut deliciul coborarii permitandu-ne sa derapam atat cat era nevoie incat sa ne distram pe cinste. Dupa o zi frumoasa a venit si o parte neplacuta. Am fost nevoiti sa stam in statie 2h pana sa se hotarasca un sofer de autobuz sa ne faca favorul de a ne lua, fiind vorba de un "efort supraomenesc" de a baga bicicletele in spatiile de sub punte destinate bagajelor.
A doua zi am plecat tot in Baiului dar de data asta coborarea era mai usoara, de pe Zamora pana in Poaiana Tapului.
Am luat-o si pe Anais pe acest traseu. Mi-a placut ca desi avea o bicicleta nepotrivita iar drumul era greu, s-a descurcat foarte bine.
Mi-a parut rau intr-un fel ca dintre copiii veniti din Bucuresti, nu erau toti pe creasta . Cei mici au mers cu Marian pe Valea Azugii.
Cei mici fiind: surorile Maria si Sanziana, Alexadru, Thomas, Andrei.

Pentru cei mari(Ariana, Eugen, Andrei, Andrei "micutul", Toma) au fost 2 zile grele dar foarte frumoase. Noi am muncit iar toamna si muntele ne-au dat inapoi pe masura.
Cateva incidente au fost si as vrea sa le mentionez: Ariana a pierdut o roata, Andrei a fost un prieten de nadejde ajutand-o sa o care pana am auzit ce se intampla. Eugen si-a adus aminte de ce i-am spus dupa ce a luat o tranta de a vazut ca un ghidon se poate roti fara voia lui la 180 de grade. Pentru cot nu aveam scule iar el uitase cotierele acasa. Andrei nu a tinut randul si distanta si a facut o tumba intr-o baltoaca. Mi-a placut cu voi in tura. Am fost pentru voi dar m-am bucurat ca un copil si eu. Va mai astept cu drag.
Duminica ne-am urcat in tren cu gandul la urmatoarele ture si la cei ce ne asteptau acasa.

curs :)

2008-10-20T02:41:00.000-07:00

Edit By Luciana
Mi-a spus Nicu din Bv ca ar exista un curs de ghid montan, recunoscut national. M-am intalnit si cu Nusu, care e instructor la acest curs, si mi-a spus ca e un curs serios...m-am gandit ca pentru ce fac eu cu copiii din tabere, mai ales pe prioada verii, mi-ar trebui o "patalama" la mana, asa ca m-am inscris (curs cu frecventa din 2 in 2 saptamani, 400euro, tine cam un an).

Prima etapa s-a desfasurat weekendul asta- 18,19octombrie.
Sambata
Intalnire la Caminul Alpin, 35 cursanti din toate partile tarii(salvamont Cluj, de prin Covasna, de prin Sibiu, Brasov mai multi si reprezentati din Bucuresti - unde deocamdata m-am regasit doar eu :D - multe glume legate de Bucuresti, in lipsa de bucuresteni asadar :) ) . Tura de sambata a fost urmatoarea: urcare caminul alpin, refugiul Costila, valea Galbinele, strunga Galbinele-Scorus, brana mare a Costilei, Brana Aeriana, coborare la refugiu Costila, Busteni. Tura frumoasa, mai ales ca am avut noroc mare cu vremea.

Duminica
Tura de catarat. O parte s-au dus la bolovanul prostului si creasta generalului pentru initiere, restul(cfeva mai avansati :D) am plecat in Animale unde am ocupat tot peretele , respectiv cate 2 echipe pe Caprioara, Iepurasul, Kangurul, Pantera Roz, Lupul cel Rau, Mielul. Nu-mi place deloc agllomerarea asta intr-un loc... eu am picat in echipa cu Camelia Mihailescu, o tipa de 43 ani din Campina, care s-a catarat la viata ei destul de mult. Traseul ales pentru noi = Kangurul =4B, fiind legate in coarda si cu Mihai Sima, trainerul nostru. Am mers 4 lungimi de coarda cap schimbat- eu cu Camelia- eu prima lungime care mi s-a parut fff lunga, ea a 2-a si a 3-a care erau mai scurte dar a3-a cam tare, si eu ultima portiune, de unde am facut rapel pe perete pana in poteca de unde am inceput traseul. Nu m-am mai catarat din iunie si pot sa zis ca am tras o mega frica cand stiam ca am de pus vre un picior la aderenta sau cand stiam ca e o distanta mare intre cuie (portiuni si cu 6 m intre cuie imi dadeau o viziune pesimista asupra vietii) . Tare nasol sa te dai cap, chiar si pe o mica poriune, dupa ce nu te-ai ai dat de mult timp (oricum nu m-am dat prea multe trasee in viata asta dar conteaza ca n-am mai vazut perete de ceva luni de zile...). Din regrupari vad masina lui Fane din Busteni, imi inchipui ca a venit cu Bubulu la catarat. Oripilati probabil de aglomeratia din trasee, s-au bagat intr-un traseu tare "Exodus". Ies din perete pe la 5 dupa amiaza si coborand pe poteca de sub trasee aud "piatra" si o ditamai piatra pe langa noi, scapase din Exodus :)) . Vorbesc cu Fane mai pe seara care-mi povesteste ce noroc au avut ei in aceasta zi ca au ajuns sa doarma acasa . Ma gandesc si eu ce frici am tras astazi ca si cap in traseu. Ma bucur ca Dumnezeu e mare...si ne vede pe toti.

Din pacate nu am facut poze....am uitat aparatul acasa.

hintertux 4-10oct2008

2008-10-12T02:18:00.000-07:00

HINTERTUX la inceput de octombrie (edit by Luciana)

Am primit o propunere pe mail acum vreo 4 luni “cine merge mah la Hintertux in octombrie?” (Dinutzu) . Gerorgi raspunde ca ea ar merge si se inscrie la acest proiect si “copilul” care desi nu stie sa schieze vrea sa invete. Matei si Raluca raspund si ei entuziasti propunerii. Il intreb pe Dani daca il incanta un schi in octombrie si raspunde clar afirmativ asa ca ne punem toti de acord sa rezervam locuri in Hintertux. Dinutzu se ocupa de treaba cu rezervarea, gaseste o cabanutza cu 6 locuri in Juns la 3 km de Hintertux, el isi rezerva separat, nemaiavand loc de noi, pe aceeasi strada la o alta pensiune. Cu 2 saptamani inainte de plecare se anunta inca 2 participanti :Tibi si Cristi Smichisescu.

Asadar, pe 3 octombrie, la 10 seara plecam din Predeal cu o duba perfecta pentru acest “road trip” – eu, Dani, Matei si Tibi. Georgi cu “copilul” pleaca separat cu Opel “capsunica” , Cristi vine din Germania, iar Dinutzu si Raluca urmeaza sa ajunga la Hintertux cu 2 zile mai tarziu, adica luni (Raluca pentru ca are un teambuilding la care nu poate lipsi, iar Dinutzu pentru ca “merita” sa lipseasca pana luni).

Incarcam bagaje, schiuri, clapari…Ne lipseste entuziasmul – eu cu Dani cam pe muchie de cutit cu banii…dar daca tot facusem rezervarea…Matei de abia fugise de la serviciu “bai nene…daca ati stii in ce moment naspa am plecat…altul mai nasol nu se putea, dar daca am zis ca vin…vin…asta e”, Tibi parea a sta bine cu moralul- daca merge la schi restul nu mai conteaza. Hotaram sa mergem fara opriri prea lungi pana la Hintertux, vremea destul de nasoala, ploua in Romania si in Ungaria. Dupa 19 ore de condus, pe la 5 dupa amiaza, ajungem in Juns unde ne reunim cu Cristi, Georgi si “copilul” si ne minunam impreuna de cata zapada gasim langa cabanutza unde o sa stam (adica la 1400 m era peisaj de iarna cu zapada proaspata). Matei vrea sa inceapa sezonul de schi in boschetii de langa cabanutza, renunta insa in favoarea unor beri cu “calugarul” (Franciscane)- cele mai bune beri din Austria, plus ca trebuia sa contribuie la gateala de seara (ne-a gatit Matei o friptura exotica cu sos de mere si fistic de te lingi pe bot). Deliberarea camerelor s-a facut prin “dare cu banul”, mie si lui Dani revenindu-ne bucataria, care avea si un pat extensibil, dar ca bonus aveam cea mai faina priveliste – vedeam de la balcon primele 2 tronsoane de gondola.

Duminica
Prima dimineata …trezirea la 8 , senin bec , zapada peste tot, ne grabim repede la micul dejun, imbracarea si sus in duba…DAR …Dani constata cu uimire ca luneta de la duba este sparta- totusi schiurile sunt in portbaj…cu ceva injuraturi plecam spre gondola. Pana la 3260m am luat 3 gondole, ajungem sus…parca alta lume… turisti, competitori, peste tot muuuulta zapada, toti aveam un zambet mare pe fata, partii batute ca-n palma si langa ele…o fata cu PULVER NEATINS. Cristi ii spune lui Tibi ca el s-a mai dat pe fata asta cu pulver si prin luna mai si e foarte misto. Trec pe sub gardul de protectie si Cristi zice ”vezi ca daca pleaca fata asta , sa o dai incolo…inspre jgheab “. Tibi ingrozit de “daca pleaca …fugi spre jgheab”, se intoarce cuminte pe partie. Cristi se da , e foarte incantat si ne convinge pe toti sa mergem pe acolo. Reactii: Matei “mama…e cel mai misto pulver pe care l-am vazut vreodata”, Luciana – “parca suntem in bazin “ , Dani “Mah….pulverul asta n-are fund..” , Tibi – “oaaaaaaaau”.
Fiecare din noi si-a furat o tranta, eu mi-am pierdut batul si mi-a fost cam greu sa-l gasesc, Georgiana a iesit la suprafata cu dupa vreo 10 min. Concluzie: “zilele urmatoare pot fi oricum pentru ca am trait-o pe cea mai frumoasa” (Tibi). De fericire am coborat de pe munte si ne-am luat toti tricouri la fel- portocalii, cu Hintertux. Toate cele 5 zile de skipass au fost la fel de senine . Fiecare seara se incheia cu Franciscana si Snaps (multumim Cristi) si alt sortiment de mancare gatit de baieti – spaghetti, pui, crenvursti, etc.
Luni
Exploatam mai mult din partiile din zona si cu mirare ne uitam la “copilu”care a luat lectii de schi de la inscructorii Georgi si Dani si dupa 2 zile cobora o partie medie fara probleme. Suntem uimiti cat de mult muncesc cei de acolo sa intretina partiile, le bat in continuu de mai multe ori pe zi . Imi amintesc de o poveste in care nu s-a mai batut partia la Busteni ca nu stiu cine s-a imbatat intr-o seara sau cum nu s-a mai batut Sinaia cateva zile pentru ca a cazut ratracul nu stiu unde.
Luni apar si Raluca cu Dinutzu. Depozitul de bere se muta pe balcon intr-o zona mai umbroasa . Ne bucuram ca echipa se mareste si mancam cu mare pofta dintr-o prajitura trimisa lui Dinutzu de catre masa sa.

Marti
Zi care incepe cu ceva nori si ceata. Se transforma repede intr-o alta zi perfecta. Dinutzu, bombardat cu povesti si poze despre pulverul pe care l-am prins luni se duce sa testeze si el fata miraculoasa, vine cu concluzia- “da frate…misto” , apoi ne arata cateva viraje carve , cu noul lui Fischer. “Copilul” face progrese spectaculoase, supravegheat indeaproape de Georgi el reuseste ca in a treia lui zi de schi sa coboare orice partie din Hintertux, parasind de acum tehnica plugului. Bineinteles meritul este pe deplin al lui, dar de remarcat si calitatea partiilor- fara pic de gheata, batute impecabil, care cu siguranta l-au sustinut in evolutia lui. Raluca e foarte incantata de partii.
Ne-am dat cateva ture si prin “adventure park”, unde Matei si Tibi au prestat “datul cu schiurile prin copaie” , cum i-am zice noi mai pe romaneste

Miercuri
Ne trezim…deja ni se pare un miracol sa avem atatea zile cu cer senin si zapada atat de buna. Depistam ca ne plac niste partii in mod special – le spunem “la stanci”. E o zona cu 2 teleschi si vreo 3 partii , deimitate pe de o parte de un perete grandios. Peisajul din Hintertux se dosebeste de alte statiuni Austriece, e mai salbatic, necomercial. Domeniul e mai mic ca la Ischgl sau Solden, care sunt comerciale, insa mie personal imi place mai mult la Hintertux. Poti gasi si partii mai line si mai abrupte, in functie de preferinte, poti gasi si pulver in functie de noroc (si noi l-am avut din plin), ai un restaurant cu terasa la 2600m, un apreski la baza gondolei si cateva magazinase. Peisajul …de neuitat. Multe din echipele Europei se antrenau pe ghetar. Erau 2 partii rezervate antrenamentului si era un adevarat spectacol sa te uiti la prestatia competitorilor. Bineinteles si pentru competitori a fost un advarat spectacol sa admire prestatia lui Dinutzu . Asta am aflat-o la masa de pranz ca Dinutzu ne spune “ bai nene…sa-mi cereti autograph, sa vedeti ce s-a intamplat….era o echipa din asta, cred ca echipa Croatiei, care incerca sa coboare pe langa partie – pe hopuri(mogule) si toti si-au furat-o pe acolo si apoi am venit si eu si am coborat super bine pe acolo, mi-a iesit perfect si astia cand m-au vazut au inceput sa ma aplaude, va dati seama”. Asadar, daca cumva veti observa ca Croatia nu mai apare la modiale, sa stiti ca de rusine si-a pus schiurile in cui . Bravos Dinutzule 
Seara ne-a dus Georgi la piscina, la 30 km distanta de Juns, in Fugen, si a meritat din plin- piscine cu masaj, Jacuzzi, sauna si fantasticul “black hole” - tobogan cu apa, 50m lungime, inregistra timpul de alunecare – bineinteles ca cei mai grasi au castigat:) . Ne intoarcem la Juns rupti de foame, din fericire “ciupercuta” Raluca ne curatase niste cartofi, gata fiind pentru prajit.
Ne luam la revedere de la Cristi care urma sa plece joi dimineata in Germania. Speram sa ne revedem curand :)

Joi
Ultima noastra zi de schi…Dinutzu pleaca si el spre Franta pe la pranz , dar nu inainte de a da o tura pe fata cu pulver (de la 3250 la 2600) cu Elanul lui “bah, acum ca mi-am facut damblaua ma duc acasa” . Plecaram si noi spre Romania dupa schi, Geogi si copilul au mai ramas o zi. Revenim pe plaiuri mioritice si ne trezim auzindu-l pe Dani bolborosind : “ …nu se poate asa ceva…unii carau un generator cu bicicleta, o baba statea cu un motor in mijlocul drumului … suntem ACASA “ .Avem discutii legate de recesiune economica, Raluca ne citeste mailuri cu ce se mai intampla in tara si lume, cum mai sta cursul euro-leu…etc si din cand in cand ne mai minunam “ce frumooos a fost”

fagaras pe schiuri

2008-05-19T03:49:00.000-07:00

Am plecat cu Jony din Bucuresti vineri, pe la amiaza. Era aglomerat tare, ca orice vineri de Bucuresti, asa ca m-a asteptat la Unirii, la ora 13. Pe la 11:30 mi-am dat seama ca nu am pregatit bagajul si am inceput sa ma grabesc. Am burdusit rucsacul, am luat schiurile si am chemat un taxi (ca eram in mare intarziere) care sa ma duca pana la Unirii unde urma sa ma vad cu Jony. Taximetristul se uita un pic cam ciudat (poate pentru ca erau 30 de grade afara), ma intreaba unde sa puna el schiurile astea ca nu intra in masina, i-am aratat eu ca intra foarte usor. Cu o fata sictirita se urca la volan si conduce nu stiu daca intentionat….foarte incet. In timp ce ma deplasam spre Unirii imi dau seama ca am uitat acasa: lopata de avalansa, crema de soare, ochelarii de soare, acumulatorii pentru aparat, izoprenul…Deviez de la ruta normala, ma opresc la Himalaya si imi cumpar o crema de soare si un izopren, Jony mai avea o a 2-a lopata in masina asa ca rezolvasem din probleme….transfer rucsacul si schiurile in masina lui Jony si….via Fagaras.

Mai fusesem in Fagaras de 3 ori, dar vara. Mi s-a parut foarte frumos de aceea am raspuns promt la propunerea lui Jony de tura acolo…nu stiam insa ce ma astepta…

Tura incepe promitator…lasam masina la Piscul Negru(1200m), tinta finala pentru acesta seara este refugiul Caltun(2151m). Am luat in spate rucsacul care imi parea foarte greu(poate pentru ca de mult nu mai mersesem la tura de peste 2 zile fara stat la cabana). Harta lui Jony spunea ca marcajul spre refugiu trebuie sa porneasca de undeva din spatele cabanei Piscul Negru. Fara sa mai cautam marcajul prin imprejurimi, am luat-o pe un drum din spatele cabanei, drumul ala se termina brusc in 2 minute, fara urma de marcaj turistic. Clar nu ala era drumul bun. Jony scoate gps-ul si spune…”ee,asta e directia”, si dam sa urcam pieptis printr-o padure foarte deasa, fara urma de poteca sau luminis, Jony concentrat pe harta si gps, eu in 4 labe, ferind schiurile de toate cracile de arbusti, incercand sa merg cat mai repede ca sa nu-l pierd din vizor pe Jony. La un moment dat spun ca poate ar fi bine sa ne intoarcem sa cautam marcajul, ca sigur pleaca de la cabana. Jony a fost totusi de parere ca gps-ul ne va scoate in drum la un moment dat. Apoi a urmat o coborare foarte abrupta la care am adoptat tehnica “din copac in copac” cu capul inainte…pe Jony il pierdusem de mult si ma gandeam ca daca asa sta treaba cu Fagarasul asta il dau naibii si ma duc direct acasa, aveam limba scoasa de un metru, drumul pierdut , pe Jony nu-l mai vedeam… il strig …imi raspunde de la ceva departare, mai mergem ceva vreme impreuna, dupa care intradevar gasim marcajul. Balaurisem o ora prin boscheti, iar drumul bun arata cat autostrada de lat. M-am bucurat ca l-am gasit. Si ii dam inainte ,trecem un rau, urcam…se face seara...dam de zapada, ne punem schiurile, pieile, deja rucsacul devenise mai usor. Mi-era greu, faceam cam 4, 5 pasi in acelasi ritm, ma mai odihneam cateva secunde, si tot asa. Jony ma astepta la fiecare ruptura de panta, il gaseam linistit, odihnit, poate si plictisit de atata asteptat…mi-era cam rusine sa ma plang, asa ca n-am scos nici un vaicarit. Ma intreba :”esti bine?” si raspundeam cu zambetul pe buze “aa…daa…cum sa nu?!”
Am ajuns la refugiu, ne-am scos mancarea , am topit zapada pentru apa si am picat ca pe front, blana.

SAMBATA
Sambata dimineata il aud pe Jony ca se foieste prin refugiu, deschid un ochi, el spune ca e 7:30 si ca ploua :”Mai poti sa mai dormi daca mai vrei…”. Atata am asteptat, as fi dormit pana duminica, doar ca na…s-a facut 8:45 si imi spune “haide mah…ca s-a oprit si ploaia…e frumos…gata, plecam”. M-am ridicat militareste, ma pregatesc de micul dejun si am constatat ca cele mai bune alimente ale mele era molfaite si rontaite, pliculetul de ceai din cana din care bausem aseara era rupt in fasii, devorat…cineva fusese in refugiu…cineva mic, atat de mic incat intrase in cana mea, mancase din mancarica mea si poate dormise si in patutul meu…si am inceput sa separ…ce mancase EL, domnul soarece, si ce mai imi ramane si mie, si constat ca trebuie sa dramuiesc mancarea, ca sunt cam la limita si na…daca totusi o sa termin mancarea mea, o sa apelez si la mancarea molfaita de el, in caz de urgenta…

Plecam…urcam in saua Caltun…Jony ramane in urma sa se echipeze, ma simteam mai in forma ca ieri, sau poate pentru ca eram in fata…ajungem in saua Caltun, coboram o fata lunga si nu foarte abrupta,urcam apoi pana in saua Doamnei. Aici decidem sa o luam spre dreapta, si anume spre Negoiu, pentru ca se vedea incredibila fata Negoiului, abrupta, virgina, luuunga. Ma uitam de jur imprejur si erau atatea fete si atatea culoare neatinse cu zapada firnuita. Am urcat strunga Domnei, care mie mi s-a parut SF de urcat in clapari si cu schiurile in spate, poate pentru ca mi-era teama. Un traseu de catarat, mi s-a parut un fel de Costila Galbinele, cu ceva iarba, stanca, ma uitam in spate si ma gandeam ca daca imi aluneca claparul nici nu-i loc de pus o cruce pe acolo. Jony nu pare sa aiba vreo problema, ma asteapta in creasta. La un moment dat ma striga “ hei…unde esti? Ce faci?” Eu ii raspund linistita “vin…dar un pic mai incet” . Imi cam tremurau mainile, ma tineam cu teama stanci si ma uitam de 3 ori inainte sa pun claparul undeva. Ajung in creasta…urmeaza o urcare pana pe vf Negoiu, vine ceata, mai si ploua din cand in cand. Ajungem in varf, ne punem schiurile, ceata se ridica relativ, zapada extraordinara. Facem fata din 3 bucati, ultima fiind un hornulet foarte frumos. Ajungem intr-o caldare jos, unde mancam. Constat ca bidonul meu de apa de 1 litru nu se preteaza la astfel de ture, el fiind aproape gol. Incepem sa urcam…ma mai aplec, mai iau o manusa de zapada si o devorez, ma gandesc cat de valoroasa e apa si cat de putina beau acasa, mai cad….asta n-am deslusit-o pana acum, de ce cad pe panta abrupta la urcare pe piei…fie ca sunt pieile mai inguste ca talpa, fie ca las centru de greutate mult prea pe fata schiului, adica stau prea cocosata la urcare. Am probleme cu betele, deoarece nu mai am acces la betele familiei, o pereche de Leki(“cea mai tare pereche de bete”), am cumparat niste bete Komperdell, cu rondea foarte mica…parka urcam cu sonda de avalansa in mana, mi se ducea mana pana la genunchi cateodata. Cautam partea buna in toate: “e greu dar…bine ca nu mai ploua/ ploua dar bine ca nu e soare sa mi se faca cald la urcare, etc”. In fine, am ajuns din nou pe Negoiu, Jony ma intreaba daca sa dam si o fata un pic mai in stanga, cam paralela cu Negoiu, dar pentru ca ploua si tuna am decis sa nu mergem si sa ne retragem. Am afirmat cu tarie “ Eu nu mai cobor pe strunga Domnei, la descatarat, ca mi se pare SF, trebuie sa cautam alta coborare, trebuie sa existe”. Am analizat hornuletele de pe creasta, si ne-am hotarat sa coboram pe Strunga Dracului. Parea foarte inclinat, foarte ingust , tin minte ca am coborat vara pe acolo, e traseu turistic de vara, de descatarat, cu tinut de lanturi. Totusi cu zapada nu parea imposibil de coborat. Avea ceva cornisa, am spart-o un pic ca sa putem intra pe horn, l-am lasat pe Jony primul…eram cam suspicioasa in privinta zapezii, la fiecare viraj te ducea zapada mai jos si fiind ingust mi se parea mai dubios. Hornul asta ne-a scos din nou in caldarea pe care am coborat-o prima oara de dimineata, doar ca acuma am coborat mai in josul ei , ca era zapada tare buna. Apoi am urcat agale, era ultima urcare a zilei, o priveam cu mai mult entuziasm. Mai faceam 5 pasi, mai rontaiam o mana de zapada… Am ajuns din nou in saua Caltun si apoi “acasa”, la refugiu…Facem o ciorbita, pentru mine, dar gusta si Jony. Lui ii place “meclemul” si cascavalul, asta are cu el de mancare. Meclemul este un amestec de polen cu faina din mai multe cereale si cu proteina din lapte. Gust si eu din meclemul lui…interesant…ma gandesc ca poate asta ii da lui atata energie :D . Ma culc din nou blana…..

DUMINICA
“Mama ….il rupi pe somn…n-am vazut asa ceva” …era vocea lui Jony…depistase profunzimea somnului meu ïï¿½ï¿½ . Ma trezesc…soare…ma indrept spre punga de mancare pe care o atarnase de o sfoara de data asta, mai aveam paine cu miere si un baton. Perfect…mananc paine cu miere si pastrez batonul pentru tura din ziua asta, plus ca iau miere si la mine. Plecam…o luam din nou spre saua Caltun, din nou coboram caldarea din saua aia, din nou urcam in saua Doamnei, doar ca acum avem ca tinta crucea de pe vf Lespezi(2522m). Ca sa ajungem pe vf Lespezi am coborat pe partea cealalta din saua Domnei, am urcat un valcel cu schiurile in picioare, fiind foarte abrupt, am apucat creasta si am mai mers jumate de ora , am ajuns pe varf . Din vf Lespezi, am dat fata de sub varf , apoi am urcat din nou in varf si am coborat pe un valcel numit de noi “valcelul crevaselor”, cu diferenta de nivel de aprox 850m , peretele Lespezilor despartind valea care duce la refugiul Caltun de “valcelul crevaselor” . Am ajuns la baza peretului Lespezilor si am urcat din nou pana la refugiu, exact urcarea de vineri seara pe piei, doar ca acum mi s-a parut mult mai scurta. Am ajuns la refugiu, am facut bagajul si am tulit-o spre casa. Fiind cald raul s-a umflat si nu am mai avut pe unde sa-l trecum, asa ca am luat-o ostaseste prin apa ….

Am ajuns acasa…30 grade…parca tot azi mi-au inghetat mainile….sau poate mi s-a parut…il aud pe Jony ca se duce acasa si mananca tort de mere facut de nevasta lui, imi amintesc ca eu am mancat in ultima vreme doar miere pe paine si ma gandesc sa o sun si eu pe mama sa faca tort de mere…ea zice ca face joi, cand e ziua sora mii, ca azi nu prea are chef. Cobor din masina in fata blocului , schiuri, clapari….ma duc la magazinul din fata blocului si-mi cumpar 2 sticle mari cu apa si o placinta cu mere…. Intru in casa, nu dureaza mult si ziua mea se termina la fel ….blana…somn profund.

LUCIANA

19.05.2008

sinaia

2008-01-21T03:48:00.000-08:00

Cat de greu ajung sa scriu cateva cuvinte…ma gandeam zilele trecute ca as vrea sa aduc jurnalul “la zi”, sa scriu tot ce am facut lunile trecute, totusi cred si chiar sunt sigura ca-mi va fi imposibil, nu prea gasesc timp pentru asta. Sunt foarte revoltata in momentul asta si de aia mi-a venit chefulk de scris…nu ca ar citi cineva…ci asa, ca o metoda de eliberare. Am fost joi,vineri,sambata si duminica la schi in Sinaia. Am schiat cat au fost deschise cablurile, de dimineata pana seara. In urma unei estimari de buget, la sfarsitul saptamanii am ajuns la concluzia ca am schiat si cat m-au tinut buzunarele, pentru ca nu intamplator buzunarele erau goale. Asa…pai sa facem un calcul mic: 180 ron (joi)+ 248ron (vineri) + 100 ron(sambata) + 150 ron (duminica) = 678 ron . Precizez ca costurile “mici” din weekend s-au datorat faptului ca a fost ceata. Si de ce sa nu recunosc ca intradevar in ziua de sambata am dat niste cursuri de schi pe care am incasat in total 200 ron. Asadar oameni buni…in care statiune din lume mai puteti plati 678 ron pe 4 zile de schi si cum arata acestea? Si am uitat ceva…in ziua de sambata era o coada nemaiintalnita de mine pana acum la telescaunul din Valea Dorului. Ce sa inteleaga Sarbu din asta…ca telescaunul costa prea mult????!!!!

Am considerat ca Sarbu e un om destept, care-si scoate banii, si eu sunt o fraiera care ii dau. Asadar … NU MAI CALC acolo atata timp cat n-o sa se intample un mirracol, o ieftinire, o manevra… Mi-e teama totusi ca nu voi avea alte optiuni de schi pe partie si voi fi nevoita sad au din nou banii acolo. Tocmai de asta mi se face scarba…

LUCIANA

21.01.2008

decembrie sinaia

2007-12-01T03:47:00.000-08:00

Aproape ca uitasem cum e sa fie zapada buna la Sinaia in decembrie si sa ne bucuram de ea muuulte saptamani la rand. Si cand te gandesti ca prognoza anunta ierni calduroase, precipitatii ioc si schiuri in cui. Deja imi venea sa plang...dar uite ca Dumnezeu nu ne-a uitat pe cei ce numaram zilele pana la prima ninsoare!

O gasca mica in weekendul asta, gasca de Sinaia, comoda, dar vesela:) - Luci, Georgi, Razvan, Ileana, Andrei si alti cativa prezenti de obicei in zona.

11.12.2007

LUCIANA

prima tura pe schiuri din sezon

2007-10-27T03:46:00.000-07:00

" Vineri seara am ajuns acasa cu gandul ca sambata sa o comit la schi prima data pe sezonul asta… Vremea era senina, pe sus pe Caraiman se vedea zapada, la Omu cica ar fi fost 65 cm…deci totul era ok pentru o tura reusita. In prima faza, la primul contact cu zapada pe anul asta trebuia sa vina : Matei, Radu si Cristina. Dimineata ma suna si Savin ca ar vrea sa vina si el precum si Luciana care mai de dragul schiului mai de dragul masinii (un Ford Focus 2006) ma suna ca ar veni si ea.
La ora 9 apare Savin, Radu, Matei , Cristina si Mihai….Luciana imi da telefon si imi spune ca e aproape de Campina asa ca hotarasc sa o asteptam si pe ea mai ales ca trebuia sa revigorez cu niste diluant pieile de foca ale lui Radu si Matei. In sfarsit pe la ora 10 ne miscam spre cabina unde facem jonctiunea cu Luciana.

Cu un pic de coada reusim sa urcam in jur de ora 12 la Babele…
Pe platou zapada foarte multa, circa 40-50 cm tare pusa uniform. Plecam de la cabina pe piei de foca, zapada tare cu putin pulver deasupra face înaintarea pe foci super usoara. Pe platou dupa discutiile de rigoare cu Radu despre femei …ne cam plictisim si o dam pe skiuri si legaturi …. mai ales ca ne ajunsese si Luciana si nu prea mai era indicat sa continuam.

Bineinteles discutia a continuat clasic facand apologia schiului Dynastar Legend prezent în 3 versiuni : 4800 (Luciana si Matei ), 8000 Radu si 8800 eu…totul incheindu-se glorios deasupra cerdacului cu apologia legaturii naxo 21 pe care tocmai mi-o luasem de la tatutu David …in fine …arunc o privire spre valea Cerbului si constat ca datorita faptului ca nu a batut vantul valea e cam cheala de zapada….toata zapada fiind stransa pe platou…ne pregatim de coborarea în Ialomita verificam arva, etc…Intre timp Luciana le saluta pe doua gagici pe care le cunosteam de la Carpathian Adventure 2006 care mergeau spre Omu...

Coborarea pe Ialomita a fost superba zapada tare cu un prafai de pulver deasupra …practic nu prea trebuia sa stii sa schiezi , perfecta pentru prima zi de schi pe sezonul asta…facem jonctiunea cu Savin in vale unde aflu cu stupoare ca nu isi luase apa in sticla pe care mi-o ceruse acasa pe motiv ca nu ii mai incapuse in rucsac…asa ca trebuia sa impartim cei 3 litri de apa carati de mine Radu si Luciana si cu Savin…ma abtin cu greu sa nu zic ceva, dar ma gandesc ca in fond si Savin a venit cu noi asa ca las de la mine…si impartim apa frateste .

Urmeaza apoi a doua tura pe Ialomita , pe care am facut-o de deasupra Cerdacului din zona cu cornisa. Dupa ce am cugetat indelung ma hotarasc sa o las pe Luciana sa se dea prima, zapada parea superba...bine... intre timp Luciana ma freaca la cap ca vrea sa sara peste o cornisa de 0.5-1m dar care parea un transport de vant destul de instabil.

…. Ma rog reusesc in cele din urma sa o conving ca nu e bine, mai cu frumosul, mai reamintindu-i regula de baza: in tura NU EXISTA DEMOCRATIE CI DICTATURA…daca vii cu mine faci ce iti spun eu, daca nu esti liber sa faci ce vrei tu dar NU cu mine .

Luciana coboara panta de 40 grade in stilul caracteristic , adica super corect tehnic super carv etc , ce mai, ca din manual….vin si eu cum pot in urma ei mai derapand mai virand cu legendul 8800 care numai de gheata nu era bun. Intr-un final ajungem jos…unde Savin o lauda pe Luciana pentru stilul carv corect pe care-l practica….ma rog nu ma bag in discutia asta ca nu ma pricep .

Ajungem pe plat dau sa imi scot legatura cu batul si constat ca imi sare cu totul de pe sina. Ma intorc, ridic schiul si raman STUPEFIAT legatura mea Naxo 21 cea mai solida din lume era imprastiata pe jos in zeci de piese disparate de ziceai ca asistam la un nou Roswel (treaba aia cu bucatile de nava spatiala care cica le-au gasit in ani 50 in desert ). Ridic piesele, le pun cap la cap si constat ca cine montase legaturile in fabrica uitase sa monteze suruburile care uneau piesa ce forma calcaiul...urata treaba mai ales ca fusesem pana in momentul acela un apologet al firmei Naxo…e adevarat am avut 2 legaturi naxo 01 care s-au comportat impecabil an aproape 200 de ture.

Imi mai revine moralul un pic când Luciana imi promite ca nu e nici o problema ca o sa imi dea tatutu David alta legatura…
Se face ora 16 si ceasurile fiind inaintate hotarasc sa o dam pe Cerb la vale…hornul din Cerb pe unde coboram de obicei nu prea are zapada asa ca ma hotarasc sa urc din nou cerdacul si apoi sÄï¿½ o dam pe o fata in dreapta de baraca, care culmea la ora asta avea zapada pana jos la stana…de facut profil nu prea avea sens zapada era 20-30 cm foarte tare…inghetata cu 5cm de pulver…

Savin dupa bunul lui obicei ne lasa in urma si coboara primul….eu ii las pe ceilalti sa se echipeze si incep sa cobor pe picioare … doar cu betele si cu un piolet in mana…intre timp vine si Luca, ii spun sa preia comanda pana la stana…ii reamintesc pe unde trebuie sa o ia sa nu intre in saritori…ma rog vine si Luciana, apoi Radu Cristina si Mihai care cu placile se descurca super ok pentru zapada acea tare…intre timp Savin care nu prea stia pe unde sa o ia ma striga sa-l indrum ….se bagase cam mult in dreapta si risca sa faca cunostinta cu saritorile dintre Cerb si Caldari, daca mai continua…ma rog revine pe drumul cel bun….si în 10 min, gasca se regrupeaza mai jos de stana din Cerb…intre timp eu mi-am continuat coborarea eroico-comica in patru labe cu un singur piolet desi am avut posibilitatea sus sa imi mai iau unul, dar am subestimat taria zapezii asa ca iata-ma cu un singur piolet pe o fata de zapada tare spre gheata , abia intra varful claparului.

Dupa aproximativ 1.30 h ajung si eu jos cam stors…jurand ca din primii bani pe care pun mana imi iau niste coltari de tura usori pe care sa-i port cu mine la inceputul iernii…ma rog pana una alta o sa mai car coltarii Dart cu back point ca altii nu am ..de fapt am avut dar i-am dat lui nea Gigi.

Jos am ajuns in jurul orei 18.30 deja era cam noapte …aflu de la Luca caruia ii dadusem comanda ca domn Savin se cam grabea sa ajunga acasa pe lumina asa ca plecase in timp util fara sa mai astepte sa vada daca ajung jos sau imi rup gatul la coborarea pe picioare…

Ne aprindem frontalele si incepem o coborare destul de dubioasa cu skiurile, placile in spate …totusi Luca in clapari, Cristina si Mihai se descurca mult mai bine decat ma asteptam…avem un moment de indoiala pana gasim unde trece poteca in stanga vaii….ne schimbam in bocanci de mers si in 1.30h suntem deja in poiana Costilei…intre timp mai fac niste glume nesarate dandu-i motiv Lucianei sa se supere un pic pe mine…imi fac in gand autocritica…si mergem mai departe…

Aproape de izvoras îl sunam pe Andrei Stefan sa vina sa ne ia cu masina…la ora 10 suntem jos in papucul lui Andrei indreptandu-ne glorios spre cabina unde aveam masinile (Luciana Focus - Mihai Touareg)…Intre timp imi verific telefonul-mesageria , Matei care coborâse in Malaiesti ajunsese bine …iar Savin de acasa probabil ma intreba daca am ajuns bine si daca nu vrem sa ne ia cu masina.

Seara se incheie apoteotic cu o ciorba de burta si un mic discovery…in brate la Luciana dupa ce intre timp mai pupasem prin beci o sticla cu vin.

PS.CU PRIVIRE LA LEGATURA NAXO 21 CONTINUI SA CRED IN CONTINUARE IN EA

PIATRA CRAIULUI

2007-08-11T03:45:00.000-07:00

Am urcat prin Prapastiile Zarnestiului pe drumu' forestier pana la capatul lui ...adica unde se bifurca drumu': in sus ajungi la Grind si dreapta faci "la table", ma rog...noi am facut dreapta mai devreme si am iesit sub poiana "la table". Eu, Luciana, Cristina si Cox am plecat inainte iar Luca, Timi si Charli care bagasera o tura prin Poiana Brasov ne-au prins din urma.

Tura a debutat cam adventure :)) lui Cox i s-a rupt pedala la o jitie de bicicleta First Bike :) bine ca s-a rupt acolo si nu pe sus, Cristina a fost la un pas de abandon ...mergea pe bicicleta lui Andrei(biker de Busteni) fara schimbator de foi si dupa ce a schimbat foile cu mana am constat ca nu ii mergea pe foia mica ca se bloca lantul ..in fine dupa multe peripetii am ajuns aproape de capatul drumului forestier, unde vazand ca Luca,Charli si Timi nu mai vin, ma hotarasem sa schimb planu' si sa fac drumu' mai scurt. In final apar si ei si am urcat pana in poiana de sub "table" , vreo 300m diferenta de nivel cu injuraturile de rigoare de la downhilisti (Timi, Luca si Charli) si de la gagici (LUciana si Cristina ).

De sus le promisesem o coborare de vis :))))))))

Primii 200 m sunt dezamagitori: bolovani cat China, panta de 40 grade...ma rog... numai de bicicleta nu era :). Eu o iau inainte cu bicicleta in carca :) sa scap de gura lor mai ales ca Luca se suie pe bicicleta si da o tranta zdravana si isi buseste cadru :(. In fine...revolta era cam gata sa izbucneasca cand minune dam intr-o poiana de unde drumu' devine super 30-40 grade de iarba fara bolovani...pe triunghi galben am iesit aproape de casa Folea de unde am luat-o pe un drum forestier super ok. Am ajuns inapoi la Gura Raului...bine cu o noua cazatura naspa in cap din partea lui Luca, si cu umflatul de rigoare din 200-200m a rotii lui Charli - ca nu mai avea rost sa schimbam camera...si problemele la lant ale Cristinei...

Ajungem la Gura Raului unde facem jonctiunea cu Cox...ma sui in duba lui Nicu condusa de Luciana, ma fac comod si dau sa plec cand soferu (Luciana) ma anunta ca s-a blocat nu stiu ce viteza ...treaba proasta era ca s-a blocat in poarta cabanei :)norocul a fost ca era loc sa treaca masinile pe langa noi. Il sun pe Nicu care imi da indicatii tehnice sa ma bag sub masina si sa trag de maneta de viteza 2 care cica se prindea din cand in cand ...ma bag sub masina dupa ce Luciana a refuzat categoric sa se bage :)....eu credeam ca o sa gasesc scris undeva "cutie de viteze" etc :)))..cand colo o smecherie care semana cu a nava spatiala din care ieseau intradevar 3 manetute....trag cam cu frica de ele si se debolcheaza :)
Ne suim in masina si mergem spre Brasov de unde am luat banchetele dubei de la Nicu .