derdelus:)

iaca...sunt de gasit pe derdelus:)
http://www.derdelus.ro/2008/11/08/lucianas-bio/

Luciana

predeal

Duminica la Predeal a fost prima zi de iarna in toata regula – scaunul a mers, schiori au fost , toata lumea s-a bucurat. Stratul de zapada nici mare nici mic, dar ok pentru un inceput de sezon – aprox 40 cm.

Pe partea de jos a Clabucetului (Metereu) tunurile functionau de cateva zile, asadar conditii foarte bune. Respectivele tunuri au mers si duminica in regim foc continuu (temperatura cam -10 grade).

Partia a fost batuta de cu seara, insa, din cauza de strat foarte mic si fara baza solida, in partea de sus a Clabucetului si pe sub telescaun inca mai dadeai de cativa boscheti si rar de pietre. Oricum a fost mai bine decat se astepta toata lumea (unii chiar pariau ca n-or sa dea drumul la telescaun si ca iar ii ia iarna pe nepregatite).

Una peste alta foarte frumos. Ar fi nevoie insa de inca o ninsoare pentru ca zapada sa se pastreze buna de schi pentru weekendul urmator sau de temperaturi scazute in continuare pentru ca tunurile sa suplineasca acea ninsoare.

Pana atunci, tunurile vor fi mutate si in partea de sus a partie, iar partia este batuta in fiecare noapte. Telescaunul functioneaza in fiecare zi a saptamanii. Pe scurt, la Predeal e zapada si e sezon.

Pana pe 1 decembrie nu functioneaza cartele pe puncte, asadar pentru fiecare urcare s-a platit 13 ron. De la 1 decembrie vor putea fi cumparate cartele de o zi cu pretul de 120 ron/ zi/adult si 70 ron/zi/copil. Sa speram ca si Sinaia va functiona dupa aceleasi reguli.

Piatra Craiului

Pai...unde sa mergem???

Sefu' halpinistilor, David in persoana, zise ca se duce in Bucegi, poate pe seaca dintre Clai, poate prin alte parti. Pai...n-as merge in Bucegi, parca as merge in Crai, ca demult nu mai am mers si vremea e frumoasa. Zis si facut, ne trezim de dimineata( eu, Dani si Costin), ne ducem la Plaiul Foii si ne relaxam la o cafelutza, afara cam frigut. Ne gandim sa mergem pe un traseu nu prea lung ca urma sa plec la Bucuresti, asa ca hotaram Braul de Mijloc. Urcam pana la Termopile, pe Muchia Cotofenei, intram pe Braul de Mijloc, coboram pe Anghelide. Foarte frumos, vremea foarte buna, ne-am simtit minunat. Terminam tura cu o ciorbita, plin tare la Plaiul Foii sambata seara, de abia am prins o masuta inghesuita. Weekendul urmator ...speram sa ne prinda la schi:)

Azuga - tabara de toamna

Ca parca uitasem cum e...iata ca se stranse o gasca de tabara, 20 la numar, toti unu si unu :)
Unu cu o durere.... altul cu un dor de mama, de casa, de catel...altul mai simpatic si fara probleme...
Faina vremea, asa ca ne-am plimbat in fiecare zi pe undeva.
Vreo 2 zile prin Cheile Rasnoavei la catarat si tiroliene, una la Parcul de Aventura din Brasov (super distractie pentru copii si nu numai, m-am dat si eu pe traseul rosu si abia abia am reusit sa-l termin), alta la Spumoasa, alta zi am facut jocuri, stafete, picturi, in alta ne-am facut costume si dovleci pentru Haloween.
Iustinica a fost din nou mama tuturor, Ovidiu si cu mine ne-am antrenat psihic pentru taberele de iarna, care se anunta muulte. "ursuletzu' " are si el tabara la Predeal, asa ca seara avem prilej sa ne intalnim si sa ne povestim:) Alica a venit sa ne ajute in ultimele 3 zile si parca timpul a trecut foarte repede:)

Excursie pe doua roti

Ne-am hotarat sa facem o excursie cu copiii de mountain bike in perioada 17-19 octombrie. Zis si facut, am inceput sa sun din lista de adrese si pana in ultimul moment s-au inscris 10 temerari. Asa ca, dupa ce Luciana a carat echipamentul joi, impreuna cu Alica si copiii ne-am urcat voiosi in trenul de 17:30 spre Azuga. M-am bucurat sa-i vad pe cei care s-au adunat si am intrat in atmosfera excursiei. In Azuga ploua in acelasi ritm voios precum plecasem noi din Bucuresti. Am ajuns in vila la Dinu si parca m-am simtit ca in casa noastra de vacanta cu gandul la muntii Baiului si la vremea de sambata.

Asa era vremea sus sambata dimineata, frig dar frumos.
Ar trebui sa nu uit sa va spun ceva ce stim cu totii si ar trebui sa se schimbe.
In Romania toate instalatiile de transport pe cablu de pe munte (gondole, telecabine, etc) sunt mai scumpe decat tot ce este in Austria de exemplu si au o politica de descurajare a turistului.

Ne-au cerut sa platim dublu fiindca aveam bicicletele cu noi. Asa se intampla si iarna cand vin cu renumitele cartele pe puncte in loc de abonamente pe mai multe zile. Instructorii si monitorii platesc aceleasi tarife desi, ei aduc regulat oameni la ski, la mountain bike si pe munte in general. Normal acestia ar trebui sa aibe reduceri de pret .
Sa revenim la tura noastra. Am urcat si ajunsi in creasta am inceput sa ne indreptam usor catre sud vazand Valea Doftanei de o parte si muntii Bucegi de cealalta parte, cu respiratie greoaie bucurandu-ne de fiecare metru parcurs cu gandul la coborarea spre Sinaia. Iesiti din creasta am luat-o pe o poteca mai dificila care intra in poteca cu punct albastru ce duce spre Sinaia. Copiii aici au dat de greu si au inceput sa se rasfire. Dupa o ora de munca am intrat in poteca si totul a revenit la normal. Traseul marcat cu punct albastru a fost de vis. Pamantul era tare iar aderenta era foarte buna. Pe jos era un covor de fruze care a facut deliciul coborarii permitandu-ne sa derapam atat cat era nevoie incat sa ne distram pe cinste. Dupa o zi frumoasa a venit si o parte neplacuta. Am fost nevoiti sa stam in statie 2h pana sa se hotarasca un sofer de autobuz sa ne faca favorul de a ne lua, fiind vorba de un "efort supraomenesc" de a baga bicicletele in spatiile de sub punte destinate bagajelor.
A doua zi am plecat tot in Baiului dar de data asta coborarea era mai usoara, de pe Zamora pana in Poaiana Tapului.
Am luat-o si pe Anais pe acest traseu. Mi-a placut ca desi avea o bicicleta nepotrivita iar drumul era greu, s-a descurcat foarte bine.
Mi-a parut rau intr-un fel ca dintre copiii veniti din Bucuresti, nu erau toti pe creasta . Cei mici au mers cu Marian pe Valea Azugii.
Cei mici fiind: surorile Maria si Sanziana, Alexadru, Thomas, Andrei.


Pentru cei mari(Ariana, Eugen, Andrei, Andrei "micutul", Toma) au fost 2 zile grele dar foarte frumoase. Noi am muncit iar toamna si muntele ne-au dat inapoi pe masura.
Cateva incidente au fost si as vrea sa le mentionez: Ariana a pierdut o roata, Andrei a fost un prieten de nadejde ajutand-o sa o care pana am auzit ce se intampla. Eugen si-a adus aminte de ce i-am spus dupa ce a luat o tranta de a vazut ca un ghidon se poate roti fara voia lui la 180 de grade. Pentru cot nu aveam scule iar el uitase cotierele acasa. Andrei nu a tinut randul si distanta si a facut o tumba intr-o baltoaca. Mi-a placut cu voi in tura. Am fost pentru voi dar m-am bucurat ca un copil si eu. Va mai astept cu drag.
Duminica ne-am urcat in tren cu gandul la urmatoarele ture si la cei ce ne asteptau acasa.

curs :)

Edit By Luciana
Mi-a spus Nicu din Bv ca ar exista un curs de ghid montan, recunoscut national. M-am intalnit si cu Nusu, care e instructor la acest curs, si mi-a spus ca e un curs serios...m-am gandit ca pentru ce fac eu cu copiii din tabere, mai ales pe prioada verii, mi-ar trebui o "patalama" la mana, asa ca m-am inscris (curs cu frecventa din 2 in 2 saptamani, 400euro, tine cam un an).

Prima etapa s-a desfasurat weekendul asta- 18,19octombrie.
Sambata
Intalnire la Caminul Alpin, 35 cursanti din toate partile tarii(salvamont Cluj, de prin Covasna, de prin Sibiu, Brasov mai multi si reprezentati din Bucuresti - unde deocamdata m-am regasit doar eu :D - multe glume legate de Bucuresti, in lipsa de bucuresteni asadar :) ) . Tura de sambata a fost urmatoarea: urcare caminul alpin, refugiul Costila, valea Galbinele, strunga Galbinele-Scorus, brana mare a Costilei, Brana Aeriana, coborare la refugiu Costila, Busteni. Tura frumoasa, mai ales ca am avut noroc mare cu vremea.

Duminica
Tura de catarat. O parte s-au dus la bolovanul prostului si creasta generalului pentru initiere, restul(cfeva mai avansati :D) am plecat in Animale unde am ocupat tot peretele , respectiv cate 2 echipe pe Caprioara, Iepurasul, Kangurul, Pantera Roz, Lupul cel Rau, Mielul. Nu-mi place deloc agllomerarea asta intr-un loc... eu am picat in echipa cu Camelia Mihailescu, o tipa de 43 ani din Campina, care s-a catarat la viata ei destul de mult. Traseul ales pentru noi = Kangurul =4B, fiind legate in coarda si cu Mihai Sima, trainerul nostru. Am mers 4 lungimi de coarda cap schimbat- eu cu Camelia- eu prima lungime care mi s-a parut fff lunga, ea a 2-a si a 3-a care erau mai scurte dar a3-a cam tare, si eu ultima portiune, de unde am facut rapel pe perete pana in poteca de unde am inceput traseul. Nu m-am mai catarat din iunie si pot sa zis ca am tras o mega frica cand stiam ca am de pus vre un picior la aderenta sau cand stiam ca e o distanta mare intre cuie (portiuni si cu 6 m intre cuie imi dadeau o viziune pesimista asupra vietii) . Tare nasol sa te dai cap, chiar si pe o mica poriune, dupa ce nu te-ai ai dat de mult timp (oricum nu m-am dat prea multe trasee in viata asta dar conteaza ca n-am mai vazut perete de ceva luni de zile...). Din regrupari vad masina lui Fane din Busteni, imi inchipui ca a venit cu Bubulu la catarat. Oripilati probabil de aglomeratia din trasee, s-au bagat intr-un traseu tare "Exodus". Ies din perete pe la 5 dupa amiaza si coborand pe poteca de sub trasee aud "piatra" si o ditamai piatra pe langa noi, scapase din Exodus :)) . Vorbesc cu Fane mai pe seara care-mi povesteste ce noroc au avut ei in aceasta zi ca au ajuns sa doarma acasa . Ma gandesc si eu ce frici am tras astazi ca si cap in traseu. Ma bucur ca Dumnezeu e mare...si ne vede pe toti.

Din pacate nu am facut poze....am uitat aparatul acasa.

hintertux 4-10oct2008

HINTERTUX la inceput de octombrie (edit by Luciana)

Am primit o propunere pe mail acum vreo 4 luni “cine merge mah la Hintertux in octombrie?” (Dinutzu) . Gerorgi raspunde ca ea ar merge si se inscrie la acest proiect si “copilul” care desi nu stie sa schieze vrea sa invete. Matei si Raluca raspund si ei entuziasti propunerii. Il intreb pe Dani daca il incanta un schi in octombrie si raspunde clar afirmativ asa ca ne punem toti de acord sa rezervam locuri in Hintertux. Dinutzu se ocupa de treaba cu rezervarea, gaseste o cabanutza cu 6 locuri in Juns la 3 km de Hintertux, el isi rezerva separat, nemaiavand loc de noi, pe aceeasi strada la o alta pensiune. Cu 2 saptamani inainte de plecare se anunta inca 2 participanti :Tibi si Cristi Smichisescu.

Asadar, pe 3 octombrie, la 10 seara plecam din Predeal cu o duba perfecta pentru acest “road trip” – eu, Dani, Matei si Tibi. Georgi cu “copilul” pleaca separat cu Opel “capsunica” , Cristi vine din Germania, iar Dinutzu si Raluca urmeaza sa ajunga la Hintertux cu 2 zile mai tarziu, adica luni (Raluca pentru ca are un teambuilding la care nu poate lipsi, iar Dinutzu pentru ca “merita” sa lipseasca pana luni).

Incarcam bagaje, schiuri, clapari…Ne lipseste entuziasmul – eu cu Dani cam pe muchie de cutit cu banii…dar daca tot facusem rezervarea…Matei de abia fugise de la serviciu “bai nene…daca ati stii in ce moment naspa am plecat…altul mai nasol nu se putea, dar daca am zis ca vin…vin…asta e”, Tibi parea a sta bine cu moralul- daca merge la schi restul nu mai conteaza. Hotaram sa mergem fara opriri prea lungi pana la Hintertux, vremea destul de nasoala, ploua in Romania si in Ungaria. Dupa 19 ore de condus, pe la 5 dupa amiaza, ajungem in Juns unde ne reunim cu Cristi, Georgi si “copilul” si ne minunam impreuna de cata zapada gasim langa cabanutza unde o sa stam (adica la 1400 m era peisaj de iarna cu zapada proaspata). Matei vrea sa inceapa sezonul de schi in boschetii de langa cabanutza, renunta insa in favoarea unor beri cu “calugarul” (Franciscane)- cele mai bune beri din Austria, plus ca trebuia sa contribuie la gateala de seara (ne-a gatit Matei o friptura exotica cu sos de mere si fistic de te lingi pe bot). Deliberarea camerelor s-a facut prin “dare cu banul”, mie si lui Dani revenindu-ne bucataria, care avea si un pat extensibil, dar ca bonus aveam cea mai faina priveliste – vedeam de la balcon primele 2 tronsoane de gondola.

Duminica
Prima dimineata …trezirea la 8 , senin bec , zapada peste tot, ne grabim repede la micul dejun, imbracarea si sus in duba…DAR …Dani constata cu uimire ca luneta de la duba este sparta- totusi schiurile sunt in portbaj…cu ceva injuraturi plecam spre gondola. Pana la 3260m am luat 3 gondole, ajungem sus…parca alta lume… turisti, competitori, peste tot muuuulta zapada, toti aveam un zambet mare pe fata, partii batute ca-n palma si langa ele…o fata cu PULVER NEATINS. Cristi ii spune lui Tibi ca el s-a mai dat pe fata asta cu pulver si prin luna mai si e foarte misto. Trec pe sub gardul de protectie si Cristi zice ”vezi ca daca pleaca fata asta , sa o dai incolo…inspre jgheab “. Tibi ingrozit de “daca pleaca …fugi spre jgheab”, se intoarce cuminte pe partie. Cristi se da , e foarte incantat si ne convinge pe toti sa mergem pe acolo. Reactii: Matei “mama…e cel mai misto pulver pe care l-am vazut vreodata”, Luciana – “parca suntem in bazin “ , Dani “Mah….pulverul asta n-are fund..” , Tibi – “oaaaaaaaau”.
Fiecare din noi si-a furat o tranta, eu mi-am pierdut batul si mi-a fost cam greu sa-l gasesc, Georgiana a iesit la suprafata cu dupa vreo 10 min. Concluzie: “zilele urmatoare pot fi oricum pentru ca am trait-o pe cea mai frumoasa” (Tibi). De fericire am coborat de pe munte si ne-am luat toti tricouri la fel- portocalii, cu Hintertux. Toate cele 5 zile de skipass au fost la fel de senine . Fiecare seara se incheia cu Franciscana si Snaps (multumim Cristi) si alt sortiment de mancare gatit de baieti – spaghetti, pui, crenvursti, etc.
Luni
Exploatam mai mult din partiile din zona si cu mirare ne uitam la “copilu”care a luat lectii de schi de la inscructorii Georgi si Dani si dupa 2 zile cobora o partie medie fara probleme. Suntem uimiti cat de mult muncesc cei de acolo sa intretina partiile, le bat in continuu de mai multe ori pe zi . Imi amintesc de o poveste in care nu s-a mai batut partia la Busteni ca nu stiu cine s-a imbatat intr-o seara sau cum nu s-a mai batut Sinaia cateva zile pentru ca a cazut ratracul nu stiu unde.
Luni apar si Raluca cu Dinutzu. Depozitul de bere se muta pe balcon intr-o zona mai umbroasa . Ne bucuram ca echipa se mareste si mancam cu mare pofta dintr-o prajitura trimisa lui Dinutzu de catre masa sa.

Marti
Zi care incepe cu ceva nori si ceata. Se transforma repede intr-o alta zi perfecta. Dinutzu, bombardat cu povesti si poze despre pulverul pe care l-am prins luni se duce sa testeze si el fata miraculoasa, vine cu concluzia- “da frate…misto” , apoi ne arata cateva viraje carve , cu noul lui Fischer. “Copilul” face progrese spectaculoase, supravegheat indeaproape de Georgi el reuseste ca in a treia lui zi de schi sa coboare orice partie din Hintertux, parasind de acum tehnica plugului. Bineinteles meritul este pe deplin al lui, dar de remarcat si calitatea partiilor- fara pic de gheata, batute impecabil, care cu siguranta l-au sustinut in evolutia lui. Raluca e foarte incantata de partii.
Ne-am dat cateva ture si prin “adventure park”, unde Matei si Tibi au prestat “datul cu schiurile prin copaie” , cum i-am zice noi mai pe romaneste

Miercuri
Ne trezim…deja ni se pare un miracol sa avem atatea zile cu cer senin si zapada atat de buna. Depistam ca ne plac niste partii in mod special – le spunem “la stanci”. E o zona cu 2 teleschi si vreo 3 partii , deimitate pe de o parte de un perete grandios. Peisajul din Hintertux se dosebeste de alte statiuni Austriece, e mai salbatic, necomercial. Domeniul e mai mic ca la Ischgl sau Solden, care sunt comerciale, insa mie personal imi place mai mult la Hintertux. Poti gasi si partii mai line si mai abrupte, in functie de preferinte, poti gasi si pulver in functie de noroc (si noi l-am avut din plin), ai un restaurant cu terasa la 2600m, un apreski la baza gondolei si cateva magazinase. Peisajul …de neuitat. Multe din echipele Europei se antrenau pe ghetar. Erau 2 partii rezervate antrenamentului si era un adevarat spectacol sa te uiti la prestatia competitorilor. Bineinteles si pentru competitori a fost un advarat spectacol sa admire prestatia lui Dinutzu . Asta am aflat-o la masa de pranz ca Dinutzu ne spune “ bai nene…sa-mi cereti autograph, sa vedeti ce s-a intamplat….era o echipa din asta, cred ca echipa Croatiei, care incerca sa coboare pe langa partie – pe hopuri(mogule) si toti si-au furat-o pe acolo si apoi am venit si eu si am coborat super bine pe acolo, mi-a iesit perfect si astia cand m-au vazut au inceput sa ma aplaude, va dati seama”. Asadar, daca cumva veti observa ca Croatia nu mai apare la modiale, sa stiti ca de rusine si-a pus schiurile in cui . Bravos Dinutzule 
Seara ne-a dus Georgi la piscina, la 30 km distanta de Juns, in Fugen, si a meritat din plin- piscine cu masaj, Jacuzzi, sauna si fantasticul “black hole” - tobogan cu apa, 50m lungime, inregistra timpul de alunecare – bineinteles ca cei mai grasi au castigat:) . Ne intoarcem la Juns rupti de foame, din fericire “ciupercuta” Raluca ne curatase niste cartofi, gata fiind pentru prajit.
Ne luam la revedere de la Cristi care urma sa plece joi dimineata in Germania. Speram sa ne revedem curand :)

Joi
Ultima noastra zi de schi…Dinutzu pleaca si el spre Franta pe la pranz , dar nu inainte de a da o tura pe fata cu pulver (de la 3250 la 2600) cu Elanul lui “bah, acum ca mi-am facut damblaua ma duc acasa” . Plecaram si noi spre Romania dupa schi, Geogi si copilul au mai ramas o zi. Revenim pe plaiuri mioritice si ne trezim auzindu-l pe Dani bolborosind : “ …nu se poate asa ceva…unii carau un generator cu bicicleta, o baba statea cu un motor in mijlocul drumului … suntem ACASA “ .Avem discutii legate de recesiune economica, Raluca ne citeste mailuri cu ce se mai intampla in tara si lume, cum mai sta cursul euro-leu…etc si din cand in cand ne mai minunam “ce frumooos a fost”

fagaras pe schiuri

Am plecat cu Jony din Bucuresti vineri, pe la amiaza. Era aglomerat tare, ca orice vineri de Bucuresti, asa ca m-a asteptat la Unirii, la ora 13. Pe la 11:30 mi-am dat seama ca nu am pregatit bagajul si am inceput sa ma grabesc. Am burdusit rucsacul, am luat schiurile si am chemat un taxi (ca eram in mare intarziere) care sa ma duca pana la Unirii unde urma sa ma vad cu Jony. Taximetristul se uita un pic cam ciudat (poate pentru ca erau 30 de grade afara), ma intreaba unde sa puna el schiurile astea ca nu intra in masina, i-am aratat eu ca intra foarte usor. Cu o fata sictirita se urca la volan si conduce nu stiu daca intentionat….foarte incet. In timp ce ma deplasam spre Unirii imi dau seama ca am uitat acasa: lopata de avalansa, crema de soare, ochelarii de soare, acumulatorii pentru aparat, izoprenul…Deviez de la ruta normala, ma opresc la Himalaya si imi cumpar o crema de soare si un izopren, Jony mai avea o a 2-a lopata in masina asa ca rezolvasem din probleme….transfer rucsacul si schiurile in masina lui Jony si….via Fagaras.

Mai fusesem in Fagaras de 3 ori, dar vara. Mi s-a parut foarte frumos de aceea am raspuns promt la propunerea lui Jony de tura acolo…nu stiam insa ce ma astepta…

Tura incepe promitator…lasam masina la Piscul Negru(1200m), tinta finala pentru acesta seara este refugiul Caltun(2151m). Am luat in spate rucsacul care imi parea foarte greu(poate pentru ca de mult nu mai mersesem la tura de peste 2 zile fara stat la cabana). Harta lui Jony spunea ca marcajul spre refugiu trebuie sa porneasca de undeva din spatele cabanei Piscul Negru. Fara sa mai cautam marcajul prin imprejurimi, am luat-o pe un drum din spatele cabanei, drumul ala se termina brusc in 2 minute, fara urma de marcaj turistic. Clar nu ala era drumul bun. Jony scoate gps-ul si spune…”ee,asta e directia”, si dam sa urcam pieptis printr-o padure foarte deasa, fara urma de poteca sau luminis, Jony concentrat pe harta si gps, eu in 4 labe, ferind schiurile de toate cracile de arbusti, incercand sa merg cat mai repede ca sa nu-l pierd din vizor pe Jony. La un moment dat spun ca poate ar fi bine sa ne intoarcem sa cautam marcajul, ca sigur pleaca de la cabana. Jony a fost totusi de parere ca gps-ul ne va scoate in drum la un moment dat. Apoi a urmat o coborare foarte abrupta la care am adoptat tehnica “din copac in copac” cu capul inainte…pe Jony il pierdusem de mult si ma gandeam ca daca asa sta treaba cu Fagarasul asta il dau naibii si ma duc direct acasa, aveam limba scoasa de un metru, drumul pierdut , pe Jony nu-l mai vedeam… il strig …imi raspunde de la ceva departare, mai mergem ceva vreme impreuna, dupa care intradevar gasim marcajul. Balaurisem o ora prin boscheti, iar drumul bun arata cat autostrada de lat. M-am bucurat ca l-am gasit. Si ii dam inainte ,trecem un rau, urcam…se face seara...dam de zapada, ne punem schiurile, pieile, deja rucsacul devenise mai usor. Mi-era greu, faceam cam 4, 5 pasi in acelasi ritm, ma mai odihneam cateva secunde, si tot asa. Jony ma astepta la fiecare ruptura de panta, il gaseam linistit, odihnit, poate si plictisit de atata asteptat…mi-era cam rusine sa ma plang, asa ca n-am scos nici un vaicarit. Ma intreba :”esti bine?” si raspundeam cu zambetul pe buze “aa…daa…cum sa nu?!”
Am ajuns la refugiu, ne-am scos mancarea , am topit zapada pentru apa si am picat ca pe front, blana.

SAMBATA
Sambata dimineata il aud pe Jony ca se foieste prin refugiu, deschid un ochi, el spune ca e 7:30 si ca ploua :”Mai poti sa mai dormi daca mai vrei…”. Atata am asteptat, as fi dormit pana duminica, doar ca na…s-a facut 8:45 si imi spune “haide mah…ca s-a oprit si ploaia…e frumos…gata, plecam”. M-am ridicat militareste, ma pregatesc de micul dejun si am constatat ca cele mai bune alimente ale mele era molfaite si rontaite, pliculetul de ceai din cana din care bausem aseara era rupt in fasii, devorat…cineva fusese in refugiu…cineva mic, atat de mic incat intrase in cana mea, mancase din mancarica mea si poate dormise si in patutul meu…si am inceput sa separ…ce mancase EL, domnul soarece, si ce mai imi ramane si mie, si constat ca trebuie sa dramuiesc mancarea, ca sunt cam la limita si na…daca totusi o sa termin mancarea mea, o sa apelez si la mancarea molfaita de el, in caz de urgenta…

Plecam…urcam in saua Caltun…Jony ramane in urma sa se echipeze, ma simteam mai in forma ca ieri, sau poate pentru ca eram in fata…ajungem in saua Caltun, coboram o fata lunga si nu foarte abrupta,urcam apoi pana in saua Doamnei. Aici decidem sa o luam spre dreapta, si anume spre Negoiu, pentru ca se vedea incredibila fata Negoiului, abrupta, virgina, luuunga. Ma uitam de jur imprejur si erau atatea fete si atatea culoare neatinse cu zapada firnuita. Am urcat strunga Domnei, care mie mi s-a parut SF de urcat in clapari si cu schiurile in spate, poate pentru ca mi-era teama. Un traseu de catarat, mi s-a parut un fel de Costila Galbinele, cu ceva iarba, stanca, ma uitam in spate si ma gandeam ca daca imi aluneca claparul nici nu-i loc de pus o cruce pe acolo. Jony nu pare sa aiba vreo problema, ma asteapta in creasta. La un moment dat ma striga “ hei…unde esti? Ce faci?” Eu ii raspund linistita “vin…dar un pic mai incet” . Imi cam tremurau mainile, ma tineam cu teama stanci si ma uitam de 3 ori inainte sa pun claparul undeva. Ajung in creasta…urmeaza o urcare pana pe vf Negoiu, vine ceata, mai si ploua din cand in cand. Ajungem in varf, ne punem schiurile, ceata se ridica relativ, zapada extraordinara. Facem fata din 3 bucati, ultima fiind un hornulet foarte frumos. Ajungem intr-o caldare jos, unde mancam. Constat ca bidonul meu de apa de 1 litru nu se preteaza la astfel de ture, el fiind aproape gol. Incepem sa urcam…ma mai aplec, mai iau o manusa de zapada si o devorez, ma gandesc cat de valoroasa e apa si cat de putina beau acasa, mai cad….asta n-am deslusit-o pana acum, de ce cad pe panta abrupta la urcare pe piei…fie ca sunt pieile mai inguste ca talpa, fie ca las centru de greutate mult prea pe fata schiului, adica stau prea cocosata la urcare. Am probleme cu betele, deoarece nu mai am acces la betele familiei, o pereche de Leki(“cea mai tare pereche de bete”), am cumparat niste bete Komperdell, cu rondea foarte mica…parka urcam cu sonda de avalansa in mana, mi se ducea mana pana la genunchi cateodata. Cautam partea buna in toate: “e greu dar…bine ca nu mai ploua/ ploua dar bine ca nu e soare sa mi se faca cald la urcare, etc”. In fine, am ajuns din nou pe Negoiu, Jony ma intreaba daca sa dam si o fata un pic mai in stanga, cam paralela cu Negoiu, dar pentru ca ploua si tuna am decis sa nu mergem si sa ne retragem. Am afirmat cu tarie “ Eu nu mai cobor pe strunga Domnei, la descatarat, ca mi se pare SF, trebuie sa cautam alta coborare, trebuie sa existe”. Am analizat hornuletele de pe creasta, si ne-am hotarat sa coboram pe Strunga Dracului. Parea foarte inclinat, foarte ingust , tin minte ca am coborat vara pe acolo, e traseu turistic de vara, de descatarat, cu tinut de lanturi. Totusi cu zapada nu parea imposibil de coborat. Avea ceva cornisa, am spart-o un pic ca sa putem intra pe horn, l-am lasat pe Jony primul…eram cam suspicioasa in privinta zapezii, la fiecare viraj te ducea zapada mai jos si fiind ingust mi se parea mai dubios. Hornul asta ne-a scos din nou in caldarea pe care am coborat-o prima oara de dimineata, doar ca acuma am coborat mai in josul ei , ca era zapada tare buna. Apoi am urcat agale, era ultima urcare a zilei, o priveam cu mai mult entuziasm. Mai faceam 5 pasi, mai rontaiam o mana de zapada… Am ajuns din nou in saua Caltun si apoi “acasa”, la refugiu…Facem o ciorbita, pentru mine, dar gusta si Jony. Lui ii place “meclemul” si cascavalul, asta are cu el de mancare. Meclemul este un amestec de polen cu faina din mai multe cereale si cu proteina din lapte. Gust si eu din meclemul lui…interesant…ma gandesc ca poate asta ii da lui atata energie :D . Ma culc din nou blana…..


DUMINICA
“Mama ….il rupi pe somn…n-am vazut asa ceva” …era vocea lui Jony…depistase profunzimea somnului meu ï�� . Ma trezesc…soare…ma indrept spre punga de mancare pe care o atarnase de o sfoara de data asta, mai aveam paine cu miere si un baton. Perfect…mananc paine cu miere si pastrez batonul pentru tura din ziua asta, plus ca iau miere si la mine. Plecam…o luam din nou spre saua Caltun, din nou coboram caldarea din saua aia, din nou urcam in saua Doamnei, doar ca acum avem ca tinta crucea de pe vf Lespezi(2522m). Ca sa ajungem pe vf Lespezi am coborat pe partea cealalta din saua Domnei, am urcat un valcel cu schiurile in picioare, fiind foarte abrupt, am apucat creasta si am mai mers jumate de ora , am ajuns pe varf . Din vf Lespezi, am dat fata de sub varf , apoi am urcat din nou in varf si am coborat pe un valcel numit de noi “valcelul crevaselor”, cu diferenta de nivel de aprox 850m , peretele Lespezilor despartind valea care duce la refugiul Caltun de “valcelul crevaselor” . Am ajuns la baza peretului Lespezilor si am urcat din nou pana la refugiu, exact urcarea de vineri seara pe piei, doar ca acum mi s-a parut mult mai scurta. Am ajuns la refugiu, am facut bagajul si am tulit-o spre casa. Fiind cald raul s-a umflat si nu am mai avut pe unde sa-l trecum, asa ca am luat-o ostaseste prin apa ….

Am ajuns acasa…30 grade…parca tot azi mi-au inghetat mainile….sau poate mi s-a parut…il aud pe Jony ca se duce acasa si mananca tort de mere facut de nevasta lui, imi amintesc ca eu am mancat in ultima vreme doar miere pe paine si ma gandesc sa o sun si eu pe mama sa faca tort de mere…ea zice ca face joi, cand e ziua sora mii, ca azi nu prea are chef. Cobor din masina in fata blocului , schiuri, clapari….ma duc la magazinul din fata blocului si-mi cumpar 2 sticle mari cu apa si o placinta cu mere…. Intru in casa, nu dureaza mult si ziua mea se termina la fel ….blana…somn profund.

LUCIANA

19.05.2008

sinaia

Cat de greu ajung sa scriu cateva cuvinte…ma gandeam zilele trecute ca as vrea sa aduc jurnalul “la zi”, sa scriu tot ce am facut lunile trecute, totusi cred si chiar sunt sigura ca-mi va fi imposibil, nu prea gasesc timp pentru asta. Sunt foarte revoltata in momentul asta si de aia mi-a venit chefulk de scris…nu ca ar citi cineva…ci asa, ca o metoda de eliberare. Am fost joi,vineri,sambata si duminica la schi in Sinaia. Am schiat cat au fost deschise cablurile, de dimineata pana seara. In urma unei estimari de buget, la sfarsitul saptamanii am ajuns la concluzia ca am schiat si cat m-au tinut buzunarele, pentru ca nu intamplator buzunarele erau goale. Asa…pai sa facem un calcul mic: 180 ron (joi)+ 248ron (vineri) + 100 ron(sambata) + 150 ron (duminica) = 678 ron . Precizez ca costurile “mici” din weekend s-au datorat faptului ca a fost ceata. Si de ce sa nu recunosc ca intradevar in ziua de sambata am dat niste cursuri de schi pe care am incasat in total 200 ron. Asadar oameni buni…in care statiune din lume mai puteti plati 678 ron pe 4 zile de schi si cum arata acestea? Si am uitat ceva…in ziua de sambata era o coada nemaiintalnita de mine pana acum la telescaunul din Valea Dorului. Ce sa inteleaga Sarbu din asta…ca telescaunul costa prea mult????!!!!

Am considerat ca Sarbu e un om destept, care-si scoate banii, si eu sunt o fraiera care ii dau. Asadar … NU MAI CALC acolo atata timp cat n-o sa se intample un mirracol, o ieftinire, o manevra… Mi-e teama totusi ca nu voi avea alte optiuni de schi pe partie si voi fi nevoita sad au din nou banii acolo. Tocmai de asta mi se face scarba…

LUCIANA

21.01.2008