Asa era vremea sus sambata dimineata, frig dar frumos.
Ar trebui sa nu uit sa va spun ceva ce stim cu totii si ar trebui sa se schimbe.
In Romania toate instalatiile de transport pe cablu de pe munte (gondole, telecabine, etc) sunt mai scumpe decat tot ce este in Austria de exemplu si au o politica de descuraja
re a turistului.
Ne-au cerut sa platim dublu fiindca aveam bicicletele cu noi. Asa se intampla si iarna cand vin cu renumitele cartele pe puncte in loc de abonamente pe mai multe zile. Instructorii si monitorii platesc aceleasi tarife desi, ei aduc regulat oameni la ski, la mountain bike si pe munte in general. Normal acestia ar trebui sa aibe reduceri de pret .
Sa revenim la tura noastra. Am urcat si ajunsi in creasta am inceput sa ne indreptam usor catre sud vazand Valea Doftanei de o parte si muntii Bucegi de cealalta parte, cu respiratie greoaie bucurandu-ne de fiecare metru parcurs cu gandul la coborarea spre Sinaia. Iesiti din creasta am luat-o pe o poteca mai dificila care intra in poteca cu punct albastru ce duce spre Sinaia. Copiii aici au dat de greu si au inceput sa se rasfire. Dupa o ora de munca am intrat in poteca si totul a revenit la normal. Traseul marcat cu punct albastru a fost de vis. Pamantul era tare iar aderenta era foarte buna. Pe jos era un covor
de fruze care a facut deliciul coborarii permitandu-ne sa derapam atat cat era nevoie incat sa ne distram pe cinste. Dupa o zi frumoasa a venit si o parte neplacuta. Am fost nevoiti sa stam in statie 2h pana sa se hotarasca un sofer de autobuz sa ne faca favorul de a ne lua, fiind vorba de un "efort supraomenesc" de a baga bicicletele in spatiile de sub punte destinate bagajelor.
A doua zi am plecat tot in Baiului dar de data asta coborarea era mai usoara, de pe Zamora pana in Poaiana Tapului.
Am luat-o si pe Anais pe acest traseu. Mi-a placut ca desi avea o bicicleta nepotrivita iar drumul era greu, s-a descurcat foarte bine.
Mi-a parut rau intr-un fel ca dintre copiii veniti din Bucuresti, nu erau toti pe creasta . Cei mici au mers cu Marian pe Valea Azugii.
Cei mici fiind: surorile Maria si Sanziana, Alexadru, Thomas, Andrei.
Pentru cei mari(Ariana, Eugen, Andrei, Andrei "micutul", Toma) au fost 2 zile grele dar foarte frumoase. Noi am muncit iar toamna si muntele ne-au dat inapoi pe masura.
Cateva incidente au fost si as vrea sa le mentionez: Ariana a pierdut o roata, Andrei a fost un prieten de nadejde ajutand-o sa o care pana am auzit ce se intampla. Eugen si-a adus aminte de ce i-am spus dupa ce a luat o tranta de a vazut ca un ghidon se poate ro
ti fara voia lui la 180 de grade. Pentru cot nu aveam scule iar el uitase cotierele acasa. Andrei nu a tinut randul si distanta si a facut o tumba intr-o baltoaca. Mi-a placut cu voi in tura. Am fost pentru voi dar m-am bucurat ca un copil si eu. Va mai astept cu drag.
Duminica ne-am urcat in tren cu gandul la urmatoarele ture si la cei ce ne asteptau acasa.
Ar trebui sa nu uit sa va spun ceva ce stim cu totii si ar trebui sa se schimbe.
In Romania toate instalatiile de transport pe cablu de pe munte (gondole, telecabine, etc) sunt mai scumpe decat tot ce este in Austria de exemplu si au o politica de descuraja
re a turistului.Ne-au cerut sa platim dublu fiindca aveam bicicletele cu noi. Asa se intampla si iarna cand vin cu renumitele cartele pe puncte in loc de abonamente pe mai multe zile. Instructorii si monitorii platesc aceleasi tarife desi, ei aduc regulat oameni la ski, la mountain bike si pe munte in general. Normal acestia ar trebui sa aibe reduceri de pret .
Sa revenim la tura noastra. Am urcat si ajunsi in creasta am inceput sa ne indreptam usor catre sud vazand Valea Doftanei de o parte si muntii Bucegi de cealalta parte, cu respiratie greoaie bucurandu-ne de fiecare metru parcurs cu gandul la coborarea spre Sinaia. Iesiti din creasta am luat-o pe o poteca mai dificila care intra in poteca cu punct albastru ce duce spre Sinaia. Copiii aici au dat de greu si au inceput sa se rasfire. Dupa o ora de munca am intrat in poteca si totul a revenit la normal. Traseul marcat cu punct albastru a fost de vis. Pamantul era tare iar aderenta era foarte buna. Pe jos era un covor
de fruze care a facut deliciul coborarii permitandu-ne sa derapam atat cat era nevoie incat sa ne distram pe cinste. Dupa o zi frumoasa a venit si o parte neplacuta. Am fost nevoiti sa stam in statie 2h pana sa se hotarasca un sofer de autobuz sa ne faca favorul de a ne lua, fiind vorba de un "efort supraomenesc" de a baga bicicletele in spatiile de sub punte destinate bagajelor.
A doua zi am plecat tot in Baiului dar de data asta coborarea era mai usoara, de pe Zamora pana in Poaiana Tapului.
Am luat-o si pe Anais pe acest traseu. Mi-a placut ca desi avea o bicicleta nepotrivita iar drumul era greu, s-a descurcat foarte bine.
Mi-a parut rau intr-un fel ca dintre copiii veniti din Bucuresti, nu erau toti pe creasta . Cei mici au mers cu Marian pe Valea Azugii.
Cei mici fiind: surorile Maria si Sanziana, Alexadru, Thomas, Andrei.
Pentru cei mari(Ariana, Eugen, Andrei, Andrei "micutul", Toma) au fost 2 zile grele dar foarte frumoase. Noi am muncit iar toamna si muntele ne-au dat inapoi pe masura.
Cateva incidente au fost si as vrea sa le mentionez: Ariana a pierdut o roata, Andrei a fost un prieten de nadejde ajutand-o sa o care pana am auzit ce se intampla. Eugen si-a adus aminte de ce i-am spus dupa ce a luat o tranta de a vazut ca un ghidon se poate ro
ti fara voia lui la 180 de grade. Pentru cot nu aveam scule iar el uitase cotierele acasa. Andrei nu a tinut randul si distanta si a facut o tumba intr-o baltoaca. Mi-a placut cu voi in tura. Am fost pentru voi dar m-am bucurat ca un copil si eu. Va mai astept cu drag.Duminica ne-am urcat in tren cu gandul la urmatoarele ture si la cei ce ne asteptau acasa.
Un comentariu:
:) vad ca "micutul" si-a luat camel back , nu?
Trimiteți un comentariu